Ajutorul public judiciar reprezintă acea formă de asistenţă acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii.

OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă este aplicabilă în toate cazurile în care se solicită ajutor public judiciar în faţa instanţelor judecătoreşti sau a altor autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale române de către orice persoană fizică având domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene.

Recent, potrivit ultimelor ştiri juridice, actul normativ menţionat mai sus a constituit motiv de sesizarea a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că actul normativ criticat a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, care impun existenţa unei situaţii extraordinare pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă, ceea ce, în opinia sa, nu există în cazul de faţă. Apreciază, totodată, că, deşi prin art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală se stipulează că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, totuşi, prin conţinutul său normativ, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 afectează însuşi dreptul fundamental la apărare, prin limitarea accesului la un apărător din oficiu pentru părţile care sunt persoane juridice, împrejurare contrară art. 24 alin. (2) din Constituţie.

În acest context apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 instituie o măsură discriminatorie şi injustă faţă de persoanele juridice aflate în imposibilitatea de a plăti un apărător, întrucât, deşi art. 24 alin. (2) din Constituţie prevede că “În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu“, acest drept fundamental este îngrădit/viciat prin prevederile criticate pentru persoana juridică, parte într-un proces, care se află în imposibilitatea de plăti un apărător datorită popririi conturilor de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cum este cazul speţei de faţă.

Arată, astfel, că deşi art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 precizează că ajutorul public judiciar reprezintă acea formă de asistenţă acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, articolele criticate din actul normativ menţionat restricţionează, în mod neconstituţional, acest drept fundamental la asistenţă judiciară numai pentru persoanele fizice, excluzându-le pe cele juridice, cu încălcarea art. 21 şi art. 24 alin. (2) din Constituţie.

Curtea Constituţională a reţinut că aşa cum s-a statuat prin Decizia nr. 749 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 17 februarie 2015, sau Decizia nr. 671 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 10 februarie 2017, numai persoanele fizice pot beneficia de scutire de la plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, acest act normativ vizând exclusiv persoanele fizice, nu şi persoanele juridice.

Aceste consideraţii sunt în concordanţă şi cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, în jurisprudenţa sa, a subliniat că dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu obligă la acordarea de ajutor judiciar în toate contestaţiile în materie civilă (Hotărârea din 26 februarie 2002, pronunţată în Cauza Essaadi împotriva Franţei, paragraful 30).

Însă, în temeiul art. 42 alin. (2) – (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în cazul persoanelor juridice instanţa poate acorda, la cerere, facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele judecătoreşti, în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege, iar în mod excepţional, instanţa poate acorda persoanelor juridice reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru în alte cazuri în care apreciază, faţă de datele referitoare la situaţia economico – financiară a persoanei juridice, că plata taxei de timbru la valoarea datorată ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a persoanei juridice.

Aşa fiind, persoanele juridice nu pot beneficia de scutirea de plata taxei de timbru, precum persoanele fizice, ci de alte facilităţi legale, ce constau în reducerea cuantumului taxei de timbru, eşalonarea sau amânarea plăţii acesteia. Această măsură legislativă reprezintă, însă, opţiunea legiuitorului, fiind conformă cu dispoziţiile Legii fundamentale.

Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea a respins prin Decizia nr. 428/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 778/2018 excepţia de neconstituţionalitate.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.

Comments are closed.