CCR nu are atribuţia de a cenzura aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti!


Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat cu unele excepţii prevăzute de lege.

Potrivit art. 33 alin. 2) din O.U.G. privind taxele judiciare de timbru nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei. Prin aceeaşi comunicare instanţa îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. 

Acest alineat, potrivit ştirilor juridice, a fost criticat pe motive de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că instanţa de fond i-a îngrădit dreptul de acces liber la justiţie, precum şi dreptul la informare, prevăzut de art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, deoarece prin citaţia transmisă i s-a pus în vedere obligaţia de a achita taxa de timbru aferentă cererii de repunere în termen, precum şi cea aferentă cererii reconvenţionale, fără a se insera însă şi posibilitatea de formulare a cererii de ajutor public judiciar, în termen de 5 zile de la comunicare, aşa cum prevede textul de lege criticat.

Curtea Constituţională a reţinut că nu se critică, în sine, conţinutul normativ al art. 33 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, ci modalitatea în care instanţa de judecată a procedat la aplicarea acestor prevederi legale în cauza concretă dedusă judecăţii. Aşa fiind, Curtea reţine că această critică nu vizează un viciu de neconstituţionalitate intrinsec al normei juridice examinate, ci priveşte, în realitate, aspecte legate de procesul concret de interpretare şi aplicare a acesteia de către instanţa de judecată.

Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanţele judecătoreşti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. Potrivit prevederilor legale, art. 126 alin. (1) din Constituţie, “Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”.

În aceste condiţii s-a respins excepţia de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă în raport cu motivele invocate. Această soluţie o regăsim în Decizia nr. 6/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 320/2017.