CCR a admis o excepţie de neconstituţionalitate. Care este obiectul acesteia?


Cadrul legal pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil este stabilit de Legea 64/2008.

În scopul funcţionării în condiţii de siguranţă, instalaţiile sub presiune şi instalaţiile de ridicat clasice, aparatele consumatoare de combustibil şi componentele acestora  precum şi instalaţiile sub presiune, instalaţiile de ridicat, unele instalaţii din cadrul obiectivelor nucleare, precum şi componentele acestora se supun regimului de autorizare şi de verificare tehnică.

În cazul în care nu sunt respectate normele Legii 64/2008 se pot aplica sancţiuni. Cei nemulţumiţi de aplicarea sancţiunilor le pot contesta confosrm art. 25 din acelaşi act normativ.

Potrivit ştirilor juridice, art. 25 din Legea 64/2008 a fost suspect de a fi neconform cu prevederile constituţionale, find sesizată în acest sens Curtea Constituţională.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece încalcă dreptul persoanelor interesate de a se adresa direct instanţelor judecătoreşti cu plângere împotriva procesului – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Astfel, dispoziţiile legale criticate stabilesc că împotriva procesului – verbal de constatare a contravenţiei se poate face contestaţie, iar aceasta se adresează inspectorului – şef al inspecţiei teritoriale de care aparţine inspectorul constatator, ceea ce îngrădeşte accesul liber la justiţie.

Prevederile invocate sunt, de asemenea, în contradicţie cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor deoarece contestaţia se adresează inspectorului – şef al inspecţiei teritoriale de care aparţine inspectorul constatator.

În susţinerea criticii de neconstituţionalitate este invocată jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale, referitoare la prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care, în mod similar, îngrădeau accesul liber la justiţie, prin instituirea regulii ca plângerea însoţită de copia de pe procesul – verbal de constatare a contravenţiei să se depună la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat să o primească şi să înmâneze depunătorului o dovadă în acest sens.

Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 64/2008 reprezintă legea specială, de strictă interpretare şi aplicare, în timp ce Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 constituie legea generală (dreptul comun) pentru contravenţiile săvârşite în legătură cu funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, care completează normele speciale.

Astfel, în condiţiile în care prin prezenta decizie se constată neconstituţionalitatea art. 25 alin. (4) din Legea nr. 64/2008 – normă cu caracter special, plângerea împotriva procesului – verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii “se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia“, potrivit art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 – normă cu caracter general, care completează art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 64/2008.

Având în vedere considerentele de mai sus, excepţia de neconstituţionalitate a fost admisă prin Decizia nr. 638/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 975/2018.