Anumite componente ale remuneraţiei sunt calculate la o anumită dată. Sunt constituţionale aceste prevederi?


Legea salarizării unitarea pe anul 2011 a ridicat mai multe obiecţii de-a lungul timpului printre care au fost invocate şi excepţii de neconstituţionalitate.

Potrivit ştirilor juridice, una dintre excepţiile de neconsituţionalitate se referă la modul cum se calculează remuneraţia.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii au susţinut că dispoziţiile legii sunt contrare principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, încălcând astfel prevederile art. 11 alin. (1) şi (2), art. 16, art. 20 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 7 şi art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Se arată că art. 1 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 285/2010 impune ca anumite componente ale remuneraţiei cuvenite pentru munca prestată să fie calculate la o anumită dată, fără a ţine seama de situaţiile concrete ale realităţii social – economice existente, aşa cum sunt inflaţia ori modificarea condiţiilor socioeconomice. De asemenea, autorii excepţiei susţin şi că dispoziţiile de lege criticate ar determina o salarizare diferită faţă de personalul din sectorul privat.

Dispoziţiile legii criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 11 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană.

Curtea Constituţională a decis că acestea au în vedere o diminuare a cuantumului sporurilor salariale prin modul de calcul reglementat de dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 285/2010. Astfel, autorii excepţiei susţin că majorarea cu 15% a sporurilor prevăzută de dispoziţiile de lege criticate ar trebui să se raporteze la cuantumul salariului corespunzător datei plăţii acestuia. Or, faţă de această critică Curtea reţine că majorarea prevăzută de art. 1 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 285/2010 a sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut ori indemnizaţia brută de încadrare a urmărit revenirea parţială a cuantumului acestor drepturi la nivelul avut anterior reducerilor.

Prin urmare, textul de lege criticat nu stabileşte modul în care aceste sporuri se calculează raportat la cuantumul salariului, acesta fiind domeniul de reglementare al altor norme de lege, ci majorarea acestor drepturi băneşti după diminuarea temporară a cuantumului lor prin dispoziţiile Legii nr. 118/2010. Aşa fiind, Curtea reţine că şi sub acest aspect critica de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar aceste concluzii sunt valabile şi în ceea ce priveşte aspectele de neconstituţionalitate invocate de autorii excepţiei în raport cu dreptul la muncă.

Luând în considerare argumentele de mai sus Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, soluţie pe acre o regăsim în Decizia nr. 762/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 224/2017.