Angajatorul îşi întrerupe sau reduce temporar activitatea. Condiţiile dispunerii suspendării contractului de muncă


Legislaţia prevede că suspendarea poate interveni din iniţiativa angajatorului în cazul în care se constă unul dintre cazurile prevăzute de C. muncii în art. 52.  Unul dintre cazuri este atunci când angajatorul îşi întrerupe sau reduce temporar activitatea, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.

Potrivit ştirilor juridice au intervenit mai multe probleme cu privire la interpretarea dispoziţiilor de mai sus. Astfel, trebuie să avem în vedere ce condiţii trebuie îndeplinite pentru dispunerea suspendării pe motivul analizat şi dacă simpla imposibilitate de a asigura unui salariat realizarea sarcinilor de serviciu, fără a exista o întrerupere sau reducere temporară a activităţii se încadrează în ipotezele de mai sus?

Într-un caz practic s-a avut în vedere faptul că Tribunalul a constatat că reclamantul, prin actul procedural investitor de instanţă, a solicitat instanţei de judecată să dispună anularea Deciziei de suspendare, emisă de către pârâtă, ca netemeinică şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei de a-l repune efectiv pe funcţia de Şef Departament Tehnic şi de a-i achita integral salariul lunar.

Pârâta a emis o decizie prin care a suspendat unilateral contractul individual de muncă al reclamantului datorită imposibilităţii de a-i asigura acestuia condiţiile necesare realizării sarcinilor de serviciu, conform fişei postului ocupat de salariat, ca urmare a reorganizării departamentului tehnic din cadrul pârâtei şi a redistribuirii funcţiei de şef departament tehnic la nivel de concern către un centru de competenţe.

Instanţa a reţinut că motivele care pot conduce angajatorul la această măsură trebuie să fie obiective. Acestea pot fi de natură economică, tehnologică, structurală ori altele similare, însă, în toate cazurile, caracterul obiectiv trebuie să se păstreze. Spre exemplu, motivele economice pot semnifica un impas financiar în care se găseşte angajatorul din lipsă totală de comenzi. Motivele tehnologice pot apărea în cazul în care este necesară repararea utilajelor folosite în procesul muncii, modernizarea lor, etc. Raţiunile de factură structurală presupun o reorganizare a unor subunităţi (secţii, ateliere etc.) sau chiar a formaţiilor de lucru. Textul legal nu defineşte noţiunea de „motive similare”, astfel încât pot fi avute în vedere orice alte situaţii care exclud culpa vreuneia dintre părţile contractului individual de muncă prin raportare la ipotezele anterioare prevăzute de text.

Instanţă a constatat că temeiurile invocate în sprijinul deciziei de suspendare nu subzistă, în fapt, fiind operată o scoatere din activitate a reclamantului, cu toate că, prin două sentinţe civile s-a dispus reîncadrarea reclamantului pe postul deţinut anterior, acela de şef departament tehnic.

De reţinut!

Măsura suspendării contractului individual de muncă al unui angajat reprezintă o măsură de management intern al societăţii cu toate acestea ea trebuie să se circumscrie cerinţelor impuse de art. 52 din Codul muncii, deoarece în caz contrar ar fi posibilă exercitarea abuzivă a drepturilor angajatorului cu privire la derularea raportului de muncă al salariatului.

Pentru a fi incident cazul de suspendare prezentat mai sus angajatorul trebuie să-şi reducă sau întrerupă activitatea temporar, datorită dificultăţilor economice, unor motive tehnologice sau structurale, ca, de exemplu, înlocuirea utilajelor, modernizarea sau repararea lor, reorganizarea unor subunităţi (secţii, ateliere, etc.) sau chiar a formaţiilor de lucru, ori unor motive similare.

Prin folosirea sintagmei „motive similare”, legiuitorul a lăsat posibilitatea angajatorului să identifice şi alte situaţii în care îşi întrerupe sau reduce temporar activitatea pentru motive obiective, întrerupere sau reducere care impune suspendarea contractelor de muncă ale salariaţilor pe o anumită perioadă, respectiv cât timp durează situaţia respectivă. Însă întreruperea sau reducerea temporară a activităţii presupune, cel puţin, ca activitatea desfăşurată de salariaţii unei structuri sau a unui departament, să nu se mai desfăşoare pentru o anumită perioadă, cu perspectiva reluării activităţii, după depăşirea situaţiei care a reprezentat cauza întreruperii.