Salarizarea personalului plătit din fonduri publice a constituit şi constituie un subiect sensibil. În acest context nu de puţine ori s-au adus critici de neconstituţionale iar potrivit portalelor juridice o nouă Decizie CCR a fost publicată în Monitorul Oficial.
Art. 11 din O.U.G. nr. 57/2015 a făcut subiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta prevede că în anul 2016, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică. Exceptând situaţia încetării raporturilor de muncă sau serviciu ca urmare a decesului angajatului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile de mai sus sunt discriminatorii în raport cu motivul încetării raportului de muncă sau de serviciu. Consideră că Guvernul, în pofida faptului că a recunoscut diminuarea deficitului bugetar şi o creştere economică, motivează suspendarea drepturilor tocmai pe existenţa situaţiilor extraordinare, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie.
Se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, susţinând că Parlamentul, ca unică autoritate legiuitoare, nu a intervenit pentru suprimarea ajutoarelor, ci, dimpotrivă, le-a menţinut. Guvernul însă amână temporar, repetat, acordarea lor, ceea ce, în fapt, echivalează cu suprimarea nelegală a dreptului. Ajutoarele prevăzute de lege nu constituie un privilegiu, ci o compensaţie parţială a privaţiunilor şi a incompatibilităţilor specifice serviciului exercitat în funcţia de poliţist.
Curtea Constituţională a reţinut că drepturile băneşti constând în ajutoare sau, după caz, indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional.
Legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea a arătat că nu există o obligaţie constituţională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
Mai mult, potrivit normei constituţionale salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială care privesc: securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, “precum şi în alte situaţii specifice, stabilite prin lege”. Prin urmare, nu există o obligaţie constituţională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
În concluzie, excepţia nu poate fi admisă, ea fiind respinsă prin Decizia nr. 192/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 425/2017.