ÎCCJ. Actul prin care procurorul remediază neregularităţile rechizitoriului nu este supus verificării pentru legalitate


Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

“Care este natura juridică a termenului de 5 zile în cadrul căruia procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare, care este felul actului procesual prin care se realizează remedierea, dacă actul trebuie verificat pentru legalitate şi temeinicie de către procurorul ierarhic superior şi care este termenul – limită până la care ar putea interveni această verificare?”.

În practica judiciară în ceea ce priveşte cea de a doua problemă supusă dezlegării, respectiv felul actului procesual prin care se realizează remedierea, într-o primă orientare, majoritară, s-a apreciat că actul prin care se realizează remedierea este un act sui – generis, care se poate prezenta sub diferite titulaturi, dintre cele mai diverse

În opinia contrară, s-a apreciat că actul prin care se realizează remedierea este ordonanţa.

Referitor la cea de a treia problemă supusă dezlegării, respectiv dacă actul trebuie verificat pentru legalitate şi temeinicie de către procurorul ierarhic superior, într-o primă orientare, majoritară, s-a apreciat că este necesară verificarea actului de către procurorul ierarhic superior. În opinia contrară, s-a apreciat că nu este necesară verificarea actului de către procurorul ierarhic superior.

Prin Decizia nr. 23/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 665/2022, a fost admisă sesizarea şi s-a reţinut că actul prin care procurorul remediază neregularităţile rechizitoriului, în condiţiile prevăzute de art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, nu este supus verificării pentru legalitate şi temeinicie de către procurorul ierarhic superior.