ÎCCJ. Personalul angajat al serviciilor de urgenţă voluntare nu este încadrat în condiţii speciale de muncă


Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost recent sesiazată cu un recurs în interesul legii.

Obiectul sesizării are în vedere dacă personalul angajat al serviciilor de urgenţă voluntare/private se încadrează în condiţii de muncă similare personalului serviciilor de urgenţă profesioniste.

Într-o primă opinie jurisprudenţială s-a apreciat că art. 39 alin. (1) din Legea nr. 307/2006 trebuie interpretat în sensul că încadrarea personalului angajat al serviciilor de urgenţă voluntare în condiţii de muncă speciale se face în conformitate cu procedura prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003.

Într-o a doua opinie jurisprudenţială s-a apreciat că art. 39 alin. (1) din Legea nr. 307/2006 trebuie interpretat în sensul că încadrarea personalului angajat al serviciilor de urgenţă voluntare în condiţii de muncă speciale se face prin aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 1.294/2001 şi a Ordinului ministrului de interne nr. 283/2002, considerându-se că “pompierii voluntari” (angajaţii serviciilor voluntare de urgenţă) sunt ope legis încadraţi în condiţii speciale de muncă.

ÎCCJ a reţinut că serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă nu fac parte din categoria instituţiilor menţionate în mod limitativ de art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001, sfera reglementărilor speciale aplicabile militarilor din serviciile de urgenţă profesioniste nu poate fi extinsă la alte categorii de persoane, ceea ce face ca activitatea personalului civil angajat al serviciilor de urgenţă voluntare să nu poată fi încadrată în condiţii speciale de muncă în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.294/2001, nici direct, nici prin analogie.

A fost admis recursul în interesul legii, Decizia nr. 8/2022, stabilindu-se că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 307/2006, personalul angajat al serviciilor de urgenţă voluntare/private nu este încadrat ope legis în condiţii speciale de muncă, prin raportare la art. 1 – 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, iar dispoziţiile art. 1 şi 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001 şi ale art. 2 alin. (2) din Ordinul ministrului de interne nr. 283/2002 nu îi sunt aplicabile.