Categories
Articole Drept penal

ÎCCJ. Intrepretarea noţiunii de “poliţist”

Ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul comise asupra unui poliţist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii sunt sacţionate conform art. 257 din Codului penal.

În practica judiciară intrepretarea noţiunii de poliţist din textul de lege mai sus menţionat a creat o practică judiciară neunitar fiind sesizată ÎCCJ să se pronunţe asupra acestei chestiuni de drept.

Obiectul sesizării

Noţiunea de poliţist prevăzută de art. 257 alin. (4) din Codul penal are un sens restrâns şi se referă doar la poliţiştii a căror activitate şi statut sunt reglementate de Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române şi Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sau are un sens larg, general, care cuprinde şi poliţiştii locali a căror activitate şi statut sunt reglementate de Legea poliţiei locale nr. 155/2010 şi Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici?

Practica judiciară

Într-o primă opinie s-a susţinut că noţiunea de “poliţist” prevăzută de art. 257 alin. (4) din Codul penal are un sens larg, general, care include şi poliţiştii locali a căror activitate şi statut sunt reglementate de Legea poliţiei locale nr. 155/2010 şi Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

În cea de-a doua opinie s-a susţinut că noţiunea de “poliţist” prevăzută de art. 257 alin. (4) din Codul penal are un sens restrâns, care se referă doar la poliţiştii a căror activitate şi statut sunt reglementate de Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române şi Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.

Decizia ÎCCJ

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată, Decizia nr. 19/2020 publicată în Monitorul Oficial nr. 874/2020, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: “dacă noţiunea de poliţist prevăzută de art. 257 alin. (4) din Codul penal are un sens restrâns şi se referă doar la poliţiştii a căror activitate şi statut sunt reglementate de Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române şi Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sau are un sens larg, general, care cuprinde şi poliţiştii locali a căror activitate şi statut sunt reglementate de Legea poliţiei locale nr. 155/2010 şi Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici”.

A stabili că, în interpretarea dispoziţiilor art. 257 alin. (4) din Codul penal, noţiunea de “poliţist” are în vedere şi persoana care exercită funcţia de poliţist local în temeiul Legii poliţiei locale nr. 155/2010.