Categories
Administraţie publică centrală Administraţie publică locală Articole Autorităţi şi instituţii publice Economie Protectia mediului

Gestionarea deșeurilor compostabile. Ce obligații le revin autorităților?

De la ilustrul chimist și economist francez Antoine Lavoisier – cel care a elaborat legea conservării masei substanțelor, ne-a rămas binecunoscuta observație că nimic nu se pierde și totul se transformă. Într-adevăr, din punct de vedere chimic nimic nu se pierde; în orice reacție chimică masa substanțelor participante la reacție se regăsește în masa produșilor de reacție. Lavoisier, care, după cum spuneam, a avut și preocupări economice, sigur a remarcat și realitatea că, în materie de economie, totul se transformă însă pierderile sunt… des întâlnite. Desigur, pierderile unuia sunt spre câștigul altuia. Mai actuală ca niciodată e preocuparea de a minimiza pe cât posibil pierderile personale și de a pune în valoare orice resursă disponibilă.

În contextul economic actual, marcat de utilizarea judicioasă a materiilor prime, inclusiv deșeurile menajere trebuie să fie (și sunt) privite ca resurse. În bună parte, deșeurile produse într-o gospodărie se pot transforma în compost, care, la rândul său, poate fi utilizat ca un valoros fertilizant pentru sol. Avem, astfel, o rezolvare atât pentru problema gestionării volumului uriaș de deșeuri, cât și pentru chestiunea sărăcirii solurilor – urmare a agriculturii intensive practicată de decenii.

Pe de altă parte, nu este un secret că, în situația noastră, a României, colectarea separată a deșeurilor compostabile nu va fi ușor realizabilă. Totuși, experiența altor state europene ne arată că se poate. Totul este să existe bunăvoință, atât din partea cetățenilor, cât și din partea autorităților. Legislație există, deja!

Știri juridice

În „Monitorul Oficial” 762/2020 a fost publicată Legea 181/2020 privind gestionarea deșeurilor nepericuloase compostabile. În cele ce urmează vom trece în revistă prevederile acesteia!

Prin menționatul act normativ se stabilește cadrul legal necesar pentru desfășurarea activităților de gestionare a deșeurilor nepericuloase compostabile, ce se va realiza prin reciclarea sau prin valorificarea acestora, folosind opțiunea de compostare ori „digestie anaerobă”. Scopurile urmărite? Ocrotirea sănătății umane, protejarea mediului înconjurător.

Cu titlu de știri juridice trebuie spus că, de acum, a devenit obligatorie colectarea separată a deșeurilor biodegradabile menite compostării sau „digestiei anaerobe”. Totuși, nu toată materia teoretic compostabilă poate fi supusă acestui proces; supunerea deșeurilor biodegradabile la tratarea biologică prin compostare/digestie anaerobă e condiționată de tipul deșeurilor și de modul de colectare a acestora. Nu sunt admise la compostare decât materialele care au certificat de conformitate pentru materiile prime ce intră în procesul de compostare ori digestie anaerobă și care au fost colectate separat.

Obligațiile cetățenilor, operatorilor economici și autorităților

Cei care produc deșeuri biodegradabile au obligația de-a le depune în spațiile indicate sau de a le preda operatorilor autorizați pentru colectarea lor, indiferent dacă au calitatea de persoane fizice sau juridice.

Atât inițierea, elaborarea și avizarea proiectelor de acte normative în ceea ce privește compostarea, cât și notificarea – la Comisia Europeană – a reglementărilor și dispozițiilor administrative adoptate pentru punerea în practică a noului act normativ, sunt atribuții ce revin Ministerului Mediului. Stabilirea, avizarea limitelor maxime admise pentru indicatorii de caracterizare a calității compostului privind agenții patogeni vor fi statornicite prin Norme tehnice. Tot această autoritate centrală este responsabilă de monitorizarea impactului asupra sănătății populației determinat de utilizarea produselor fertilizante din compost.

Modul de întrebuințare a fertilizanților obținuți din compost, necesari pentru fertilizarea sau ameliorarea solurilor, e monitorizat de către Ministerul Agriculturii, în vreme ce elaborarea planurilor de gestionare a deșeurilor nepericuloase prin compostare și asigurarea condițiilor de ducere la îndeplinire a acestora revin Ministerului Lucrărilor Publice. Această autoritate se va ocupa și de susținerea autorităților administrației publice locale în sensul realizării atribuțiilor ce le revin pentru punerea în practică a prevederilor noii legi și a celoralte acte normative existente în acest domeniu.

De controlul activității producătorilor de compost, precum și de aplicarea măsurilor de sancționare a celor ce încalcă legea se ocupă Garda Națională de Mediu, prin personalul comisariatelor județene de mediu, în vreme ce în institutele de cercetare agricole se vor efectua studiile de specialitate.

Elaborarea strategiilor și programelor de gestionare a deșeurilor biodegradabile, informarea cetățenilor asupra acestui subiect, dar și răspunderea pentru colectarea separată a deșeurilor menite compostării revin autorităților administrației publice locale (consilii locale, consilii județene).

Unde se va realiza procesul de compostare?

Legea are în vedere existența a patru categorii de instalații de compostare: cele de capacitate foarte mică (mai puțin de 1000 tone pe an), cele de capacitate mică (1000-3000 tone/an), cele de capacitate medie (3000-10000 tone/an) și de capacitate mare (mai mult de 10000 tone/an). Aspectele ce se referă la dimensionarea instalațiilor de compostare, cerințele de dimensionare și procedura de autorizare a instalațiilor de compostare vor fi stabilite prin norme tehnice.

Caracteristicile produsului final

După ce se va înfăptui procesul de tratare biologică a deșeurilor biodegradabile va rezulta un compost încadrabil în trei categorii de utilizare: produse de calitate foarte bună („categoria A”), de calitate bună („categoria B”) și de calitate inferioară („categoria C”). În niciun caz, în compost nu vor trebui să se regăsească elemente ce nu pot fi introduse în circuitul biologic, cum ar fi compușii antigerminativi, inhibitorii de creștere, semințele buruienilor de carantină, microorganisme primejdioase pentru sănătatea umană sau pentru sănătatea animalelor și plantelor, compuși chimici otrăvitori, poluanți sau radioactivi.

Deșeurile din categoria A vor fi utilizate în agricultură sau horticultură iar cele din categoria B în spațiile verzi urbane și rurale. Utilizarea compostului din categoria C va fi reglementată pe cale de norme tehnice.

Orice operator economic ce prestează activități de colectare/compostare trebuie să le ofere autorităților județene pentru protecția mediului informațiile solicitate cu privire la îndeplinirea obiectivelor de reciclare ori valorificare. Mai mult, acești operatori economici trebuie să poată dovedi, prin documente, corectitudinea datelor raportate.

Normele tehnice la care am făcut referire în rândurile de mai sus vor fi elaborate și aprobate prin ordin comun de către Ministerul Agriculturii și Ministerul Mediului, în termen de cel mult șase luni de la intrarea în vigoare a actului normativ.

Deșeurile compostabile – o soluție ori o problemă?

Prin definiție, compostarea reprezintă „un proces de descompunere controlată a materialelor biodegradabile”. Instalația sau stația de compostare reprezintă un spațiu bine determinat, identificabil din punct de vedere teritorial, administrativ, juridic, organizat și dotat din punct de vedere tehnic, în care sunt depozitate și tratate deșeurile biodegradabile prin tehnologia compostării.

Este cunoscută valoarea compostului, ca îngrășământ utilizabil în agricultura ecologică, unde nu se îngăduie utilizarea fertilizatorilor de sinteză. Știm de ce utilizarea compostului e benefică, dar ceea ce nu știm încă este cum ar trebui procedat pentru ca prevederile legislației incidente în privința „materiei prime” să fie puse în practică fără amânare, pentru atingerea țintelor asumate la nivel comunitar. Una dintre dificultățile majore este, pentru noi, colectarea separată. Pornind de la premisa (ori speranța) că populația, în majoritatea sa, va conștientiza importanța acesteia, rămâne valabilă întrebarea: oare cât va mai dura până când legislația va putea fi aplicată în întregime la nivel local și până când vom avea, și în România, o gestionare inteligentă, pe baze științifice, a (problemei) deșeurilor?