ÎCCJ. Dobândirea dreptului de proprietate prin efectul accesiunii imobiliare artificiale


Instanţele de judecată nu au un punct de vedere unitar în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea prevederilor în dosarele având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul accesiunii imobiliare artificiale asupra unei construcţii edificate fără autorizaţie de construire în vederea pronunțării unei hotărâri judecătorești, care să stea la baza intabulării dreptului de proprietate asupra construcţiei.

Din aceste considerente, potrivit ştirilor juridice, a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra recursului în interesul legii.

Obiectul sesizării

Sesizarea vizează „interpretarea dispozițiilor art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul dacă acestea constituie sau nu un impediment legal la dobândirea dreptului de proprietate asupra construcţiei prin efectul accesiunii imobiliare artificiale”.

Practica instanţelor

Într-o primă orientare jurisprudenţială s-a considerat că dispoziţiile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 se opun la admiterea unei acţiuni prin care se solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul accesiunii imobiliare artificiale asupra unei construcţii edificate fără autorizaţie de construire.

În argumentarea acestei soluţii s-a arătat că, potrivit art. 577 alin. (2) din Codul civil, când lucrarea este realizată de proprietarul imobilului cu materialele sale, dreptul de proprietate asupra construcţiei se naşte în favoarea proprietarului imobilului din momentul începerii lucrării, pe măsura realizării ei, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Atât timp cât legea din domeniul construcţiilor prevede că nu se poate obţine intabularea construcţiei edificate fără autorizaţie de construire, în această opinie se arată că nu se poate pronunţa o hotărâre care să stea la baza intabulării dreptului de proprietate asupra construcţiei, în sensul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, deoarece s-ar goli de conţinut şi de finalitate dispoziţiile imperative ale Legii nr. 50/1991.

În cea de-a doua orientare jurisprudenţială s-a arătat că dispoziţiile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 nu constituie un impediment la dobândirea dreptului de proprietate asupra construcţiei prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, deoarece dispoziţiile art. 577 din Codul civil nu instituie doar o prezumţie relativă, ci şi un mod de dobândire a proprietăţii, în virtutea reglementării legale a accesiunii imobiliare, proprietarul terenului devenind proprietarul construcţiei, prin faptul edificării construcţiei, cu materialele sale, pe terenul proprietatea sa.

RIL admis

ICCJ a admis recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 13/2019 publicată în Monitorul Oficial nr. 440/2019.

A stabilit că lipsa autorizaţiei de construire sau nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi lipsa procesului – verbal de recepţie la terminarea lucrărilor constituie impedimente pentru recunoaşterea pe cale judiciară, în cadrul acţiunii în constatare, a dreptului de proprietate asupra unei construcţii realizate de către proprietarul terenului, cu materiale proprii.