Categories
Articole Drept civil Dreptul muncii

RIL admis.Încadrarea în categoria locurilor de muncă în condiţii deosebite

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită cu recursul în interesul legii în materie civilă ce vizează interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi ţesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, republicată, arătându-se că examinarea jurisprudenţei la nivel naţional a relevat faptul că instanţele de judecată nu au un punct de vedere unitar asupra acestei probleme de drept.

Art. 22 din Legea nr. 104/2003 prevede că: “Personalul care îşi desfăşoară activitatea în serviciile de anatomie patologică şi prosecturi ale spitalelor, precum şi personalul disciplinelor universitare de anatomie, de histologie, de anatomie patologică şi al catedrei de biologie celulară se încadrează în categoria locurilor de muncă în condiţii deosebite de muncă.

Practica instanţelor

Într-o primă orientare jurisprudenţială, unele instanţe au considerat că personalul care îşi desfăşoară activitatea în serviciile de anatomie patologică şi prosecturi ale spitalelor este încadrat în categoria locurilor de muncă în condiţii deosebite în baza Legii nr. 104/2003, iar angajatorul era obligat să plătească contribuţiile de asigurări sociale aferente condiţiilor deosebite de muncă şi să cuprindă în declaraţiile nominale transmise caselor teritoriale de pensii aceste date privind condiţiile de muncă ale angajaţilor.

Într-o a doua orientare jurisprudenţială, instanţele au apreciat că prevederile art. 22 din Legea nr. 104/2003 nu sunt şi nici nu pot fi interpretate ca o derogare expresă de la procedura stipulată de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001. În fapt, încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, potrivit art. 22 din Legea nr. 104/2003, se referă la acordarea, fără alte formalităţi, a sporurilor salariale, a zilelor suplimentare de concediu, la durata timpului de muncă de 8 ore pe zi, la alimentaţie de protecţie.

Decizia ÎCCJ

Potrivit ştirilor juridice, ÎCCJ a reţinut că omisiunea legiuitorului de a mai trimite la alte acte normative, prin care sunt reglementate proceduri metodologice al căror scop îl reprezintă tocmai evaluarea şi clasificarea unor locuri de muncă în categoria locurilor de muncă în condiţii deosebite, denotă fără putinţă de tăgadă intenţia acestuia de a sublinia, pe de o parte, faptul că încadrarea respectivelor locuri de muncă în condiţii deosebite este permanentă şi, pe de altă parte, că este necesară în permanenţă o compensare corelativă a eforturilor şi a riscurilor profesionale la care se expun persoanele din prevederile legale sus – menţionate, compensare în care se include şi obţinerea de beneficii la data deschiderii drepturilor de pensie.

Prin Decizia nr. 24/2019 publicată în Monitorul Oficial nr. 1001/2019 a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi ţesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, republicată, locurile de muncă ale personalului care desfăşoară activitatea în serviciile de anatomie patologică şi prosecturi ale spitalelor, precum şi personalul disciplinelor universitare de anatomie, de histologie, de anatomie patologică şi al catedrei de biologie celulară sunt încadrate ex lege în categoria locurilor de muncă în condiţii deosebite, fără a fi necesară parcurgerea metodologiei prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, cu modificările şi completările ulterioare, şi, respectiv, de Hotărârea Guvernului nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite.