Potrivit ştirilor juridice, Codul de procedură fiscală a constituit recent motiv al invocării unei excepţii de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că sancţiunea perimării executării silite corespunde dezideratului aducerii la îndeplinire, într-un mod eficient, adică operativ, a titlului executoriu, sancţionând, astfel, comportamentul culpabil şi dilatoriu al creditorului, acest lucru neîntâmplându-se în cazul creanţelor fiscale.

Se consideră că se instituie un privilegiu în favoarea statului, nefiind sancţionat comportamentul culpabil şi dilatoriu al acestuia, în calitate de creditor, în relaţia cu cetăţeanul, pe când cetăţeanul, în relaţia cu statul, raportat la dispoziţiile aplicabile în materie de perimare a executării silite, respectiv art. 697 şi 698 din Codul de procedură civilă, este sancţionat dacă are un comportament culpabil şi dilatoriu, în calitate de creditor al statului, executarea silită efectuată de cetăţean împotriva statului fiind supusă perimării.

Curtea a respins excepţia şi a reţinut că soluţia legislativă criticată este o expresie a textului art. 135 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia statul are obligaţia să acţioneze pentru apărarea intereselor generale ale societăţii, iar agenţii economici trebuie să se integreze cadrului constituţional, în concordanţă cu interesul public la care statul este obligat să vegheze.