Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că art. 126 alin. 1 C. proc. civ. permite părților ca, în cazul proceselor privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot dispune, să deroge de la dispoziţiile care reglementează competenţa teritorială de ordine privată, prin alegerea unei alte instanţe decât cea care, potrivit legii, ar fi competentă teritorial să judece procesul.

În speță, dat fiind obiectul acțiunii (rezoluțiune contract, repunerea părților în situația anterioară și plata de daune-interese), precum și clauza din contractul încheiat între părți (litigiile care nu pot fi rezolvate pe cale amiabilă vor fi înaintate spre soluţionare la Judecătoria Gheorgheni) instanța supremă a hotărât că prorogarea convenţională de competenţă vizează numai litigiile de competenţa judecătoriei, nu şi pe cele de competenţa tribunalului, întrucât extinderea sferei de aplicare a acestei clauze şi la cauzele de competenţa tribunalului ar constitui o adăugare la contract, ceea ce ar conduce la nesocotirea voinţei părţilor, acțiunea fiind de competența tribunalului, și nu a judecătoriei.

(Decizia nr. 561 din 27 februarie 2018, pronunțată de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție)