Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că suspendarea judecății, în baza art. 413 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ., este facultativă, la latitudinea instanţei, fără însă să o transforme într-o suspendare arbitrară a cursului judecării unui litigiu civil, ci instanţa ar trebui să se preocupe de stabilirea corectă şi deplină a împrejurărilor deduse judecăţii.

În speță, instanța supremă a apreciat ca nu se impune suspendarea soluționării apelului, pe temeiul de mai sus, ca urmare a existenței la dosar a rechizitoriului din care a rezultat că pârâtul este cercetat în stare de libertate şi s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, de complicitate la evaziune fiscală, de spălare a banilor, de delapidare şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Or, față de obiectul acțiunii (obligarea pârâtului să suporte cu averea personală întregul pasiv al debitorului), nici prima instanță nu a considerat că existența cauzei penale ar putea genera suspendarea cauzei civile, deși dosarul penal exista la momentul soluționării cauzei de instanța de fond.

(Decizia nr. 374 din 15 februarie 2018, pronunțată de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție)