Consiliile locale, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti au obligaţia de a înfiinţa, în funcţie de necesităţi servicii specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân.
Iar la nivelul serviciilor specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân se înfiinţează Registrul de evidenţă a câinilor fără stăpân capturaţi de pe raza unităţilor administrativ – teritoriale.
Actul normativ care reglementează gestionarea câinilor fără stăpân este OUG nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân.
Conform acestei ordonanţe, art. 13 indice 4, acţiunea de vaccinare antirabică a câinilor cu stăpân şi a celor ce urmează să fie daţi spre adopţie se efectuează numai după identificarea acestora. Acest articol de lege a fost contestat pe motiv că încalcă prevederile constituţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că textul de lege criticat este neconstituţional, în măsura în care condiţionează vaccinarea antirabică a câinilor de identificarea şi înregistrarea lor în Registrul de evidenţă a câinilor cu stăpân (denumit în continuare R.E.C.S.), pe cheltuiala proprietarilor, aducând atingere art. 34 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, referitor la dreptul la ocrotirea sănătăţii.
Potrivit ştirilor juridice, se arată că prin aceste prevederi se reglementează obligaţia de identificare a câinilor cu stăpân, care presupune o cheltuială exorbitantă în raport cu veniturile populaţiei, în special cea din mediul rural, unde o familie poate avea nevoie de mai mulţi câini. Efectul textului de lege criticat este întârzierea sau sustragerea de la înregistrarea câinilor şi, subsecvent, de la vaccinarea antirabică ori soluţia abandonului animalelor, pentru a evita sancţiunile.
Curtea Contituţională, examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001, observă că termenul “identificare” este definit în art. 2 lit. i) din Normele privind identificarea şi înregistrarea câinilor cu stăpân, aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 1/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2014, ca fiind ansamblul de operaţiuni şi proceduri care au ca scop individualizarea unui animal, utilizând mijloace permanente de identificare. Mijlocul de identificare îl constituie microcipul în care sunt înscrise informaţiile necesare identificării unice a animalului.
Potrivit art. 3 alin. (5) din normele menţionate, câinii se identifică exclusiv prin implantarea unui microcip în termen de maximum 90 de zile de la fătare, dar în orice caz înainte de vânzarea, donarea cu titlu gratuit sau scoaterea în spaţii publice a acestora, de către medici veterinari din unităţile medicale veterinare de asistenţă înregistrate în Registrul unic al cabinetelor medicale veterinare cu sau fără personalitate juridică, deţinut de către Colegiul Medicilor Veterinari, precum şi din universităţile care deţin clinici veterinare universitare, înregistraţi ca identificatori şi operatori ai R.E.C.S.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “numai după identificarea acestora”, cuprinsă în art. 134 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001, prin raportare la teza întâi a acestui articol, referitoare la “acţiunea de vaccinare antirabică a câinilor cu stăpân”, Curtea observă că prevederile art. 34 din Constituţie garantează ocrotirea sănătăţii şi stabilesc obligaţia statului de a lua măsurile necesare pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. În acest sens sunt lăsate la latitudinea legiuitorului organizarea asistenţei medicale, a sistemului de asigurări sociale, controlul profesiilor medicale şi activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei.
Curtea reţine că legiuitorul, prin sintagma “numai după identificarea acestora”, cuprinsă în art. 134 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001, condiţionează acţiunea de vaccinare antirabică a câinilor cu stăpân de identificarea în prealabil a câinelui de către proprietar. În condiţiile în care rabia este o boală transmisibilă de la animal la om, letală în cazul în care nu se face vaccinarea în faza incipientă, condiţionarea vaccinării câinelui de identificarea prealabilă a acestuia este de natură a aduce atingere art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii din Constituţie, sub aspectul măsurilor de prevenţie pe care statul trebuie să le adopte.
Prin Decizia nr. 23/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 216/2018, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi se constată că sintagma “numai după identificarea acestora”, cuprinsă în art. 134 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, prin raportare la teza întâi a acestui articol, referitoare la “acţiunea de vaccinare antirabică a câinilor cu stăpân”, este neconstituţională.