Categories
Articole Drept penal

Competența judecătorului de supraveghere a privării de libertate, motiv de sesizare a ÎCCJ

Atunci când practica instanțelor de judecată este neunitară se impune cu necesitate sesizarea ÎCCJ pentru a stabili modul de interpretare și aplicare a unui text de lege în scopul evitării pronunțării unor hotărâri contradictorii.

ÎCCJ a fost chemată să stabilească dacă judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului a cărui administrație a dispus măsuri care ar fi îngrădit exercitarea drepturilor persoanei condamnate este sau nu competent să soluționeze pe fond plângerea formulată, chiar dacă ulterior aceasta a fost transferată definitiv sau temporar.

Ce prevede legislația în materie?

Obiectul recursului în interesul legii îl formează art. 56 din legea 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Știrile juridice arată că exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi îngrădită decât în limitele și condițiile din Constituție și lege.

Dacă administrația penitenciarului ia anumite măsuri cu privire la exercitarea drepturilor celor privați de libertate, atunci persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate în 10 zile de la data când au luat cunoștință de măsura luată. În astfel de cazuri, cel condamnat este ascultat în mod obligatoriu la locul de deținere de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate.

Dacă cel condamnat este transferat la un alt penitenciar, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din alt penitenciar decât cel în care se află deținutul îl poate audia prin videoconferință sau poate fi audiat de către judecătorul de la noul loc de deținere. În scopul aflării adevărului se impune ca judecătorul de supraveghere a privării de libertate să asculte orice persoană din sistemul penitenciar.

Plângerea este soluționată de judecător prin încheiere motivată în 15 zile de la primirea acesteia. Pot fi adoptate următoarele soluții: admite plângerea, în tot sau în parte și dispune anularea sau modificarea măsurii luate de către penitenciar sau obligă administrația penitenciarului să ia măsurile care se impun sau respinge plângerea dacă este nefondată, rămasă fără obiect, tardivă sau inadmisibilă sau ia act de retragerea plângerii.

În 3 zile de la pronunțare încheierea este comunicată celui condamnat și penitenciarului. Știrile juridice arată că plângerea este soluționată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul care a dispus măsurile cu privire la exercitarea drepturilor. Împotriva acestei încheieri se poate formula contestație în 5 zile de la comunicare la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul. Contestațiile se depun la judecătorul de supraveghere a privării de libertate care a pronunțat încheierea și se înaintează cu dosarul cauzei la judecătorie în termen de 2 zile de la primire.

Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

Unele instanțe au respins ca rămasă fără obiect plângerea formulată de cel condamnat împotriva măsurilor luate de penitenciar, atunci când cel condamnat a fost transferat din penitenciarul respectiv înainte de pronunțarea judecătorului asupra cererii cu care a fost sesizat. În cadrul acestei opinii a apărut două soluții cu privire la contestații. Unele instanțe au respins contestațiile ca inadmisibile, alte ca neîntemeiate.

Aceste instanțe au apreciat că textul de lege supus atenției urmărește realizarea unui control judecătoresc asupra modului în care un penitenciar respectă drepturile deținuților. Conform acestei opinii, contestația ar fi admisibilă dacă, ulterior, petentul ar fi mutat din nou în acel penitenciar.

Alte instanțe au apreciat că plângerea nu poate fi respinsă ca rămasă fără obiect dacă deținutul a fost transferat la alt penitenciar înainte de pronunțare. Practic, judecătorul de supraveghere rămâne învestit cu soluționarea pe fond a plângerii celui condamnat, indiferent dacă încălcarea dreptului a încetat sau petentul a fost transferat în alt penitenciar.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a pronunțat Decizia 14/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 908 din 20 noiembrie 2017. Analizând textul de lege supus atenției ÎCCJ a stabilit că judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul care a dispus măsurile cu privire la exercitarea drepturilor este competent să soluționeze plângerea.

Din lecturarea textului de lege rezultă soluționarea plângerii urmează procedura comună a oricărei acțiuni în justiție. În procedura de soluționare a contestației formulate împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, cel condamnat poate să se apere prin memorii sau concluzii scrise, indiferent dacă este adus sau nu la judecată.

ÎCCJ apreciază că judecătorul din penitenciarul a cărui administrație a dispus măsurile contestate rămâne învestit cu soluționarea pe fond a plângerii celui condamnat, indiferent dacă petentul a fost sau nu transferat la un alt penitenciar. Dacă s-ar proceda altfel, ar fi încălcat un drept prevăzut de lege al celui condamnat.

În concluzie, ÎCCJ admite recursul în interesul legii și stabilește că judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului a cărui administrație a dispus măsuri pretins a fi îngrădit exercitarea drepturilor persoanei condamnate este competent să soluționeze pe fond plângerea formulată, chiar dacă ulterior aceasta a fost transferată definitiv sau temporar.