Sechestrul judiciar consta în indisponibilizarea bunurilor ce formează obiectul litigiului sau, în condiţiile legii, a altor bunuri.
Această măsură este una destul de des întâlnită iar art. 252 alin. 2) C. procedură penală prevede că bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre preţioase, mijloacele de plată străine, titlurile de valoare interne, obiectele de artă şi de muzeu, colecţiile de valoare, precum şi sumele de bani care fac obiectul sechestrului vor fi ridicate în mod obligatoriu.
În ceea ce priveşte bunurile perisabile, acestea se predau autorităţilor competente, potrivit profilului de activitate, care sunt obligate să le primească şi să le valorifice de îndată.
Alin. 8 din acelaşi articol prevede că sumele de bani rezultate din valorificarea bunurilor prevăzute mai sus, se depun în contul constituit potrivit legii speciale, în termen de cel mult 3 zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor.
Potrivit ştirilor juridice, cele menţionate anterior au constituit motiv de invocare a unei excepţii de neconstituţionalitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece exclud dreptul de dispoziţie al “inculpatului pentru a acoperi cu sumele de bani sechestrate paguba produsă, în măsura în care se exclude posibilitatea ca sume sechestrate să servească, la cerere, acoperirii prejudiciului.
Astfel se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 44 referitor la Dreptul de proprietate privată şi art. 53 referitor la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Curtea Constituţională a reţinut că măsurile asigurătorii sunt definite în doctrina juridică drept măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului, inculpatului, părţii responsabile civilmente sau altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora în vederea confiscării speciale, confiscării extinse, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori acoperirii despăgubirilor civile.
Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă.
Interzicerea, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a transferului, distrugerii, transformării, înstrăinării, deplasării bunurilor asupra cărora s-a instituit sechestrul, asumarea temporară a custodiei sau controlului asupra acestor bunuri afectează dreptul de proprietate nu numai al suspectului, inculpatului ori persoanei responsabile civilmente, dar şi al terţilor proprietari ai acestor bunuri şi care nu au calitate de parte în procesul penal.
Prin Decizia nr. 351/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 595/2017, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă pe considerentul că dreptul de proprietate nu este un drept absolut prin natura lui, putând fi supus unor limitări rezonabile.