Categories
Activităţi industriale Articole

Legislaţia în materie de comercializare a produselor încalcă dispoziţiile de tehnică legislativă?

Principiile generale privind desfăşurarea activităţii comerciale şi urmăreşte dezvoltarea reţelei de distribuţie a produselor şi serviciilor de piaţă, cu respectarea principiilor liberei concurenţe, protecţiei vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor, precum şi a mediului sunt reglementate de Ordonanţa nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă.

În ordonanţa de mai sus se prevede în art. 5 că orice exerciţiu comercial se desfăşoară numai de către comercianţi autorizaţi în condiţiile legii. Iar nerespectarea acestei prevederi, potrivit art. 73 pct. 1 lit a din ordonanţă, se sancţionează cu amendă de la 200 lei la 500 lei pentru structurile de vânzare cu suprafaţă mică.

Potrivit ştirilor juridice, cele două texte de lege de mai sus, au constituit motiv al unei excepţii de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că de fapt, din analiza prevederilor criticate reiese că descrierea faptei ce constituie contravenţie nu se regăseşte în conţinutul Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000, ci în cuprinsul normelor metodologice de aplicare a acestei ordonanţe. Din acest motiv nu sunt respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative deoarece nu se indică cu exactitate dispoziţiile legale la care se face referire.

Se mai susţine că stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţie este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi determinat criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de stabilire şi constatare a contravenţiilor. Or, în lipsa unor reprezentări clare a elementelor care constituie contravenţia, nici judecătorul nu poate dispune de reperele necesare în aplicarea şi interpretarea legii.

Curtea Constituţională a reţinut că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat.

În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrariului.

Iar cu privire la critica potrivit căreia sunt contrare exigenţelor impuse de textele constituţionale invocate dispoziţiile care dau dreptul organelor administraţiei publice locale de a sancţiona faptele contravenţionale şi de a dispune suspendarea activităţii comerciale, Curtea a constatat că, în principiu, aceasta este neîntemeiată. Astfel, Curtea a statuat că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care, cu referire la prevederile din ordonanţa criticată, exprimă preocuparea statului pentru a asigura libertatea comerţului şi respectarea principiilor liberei concurenţe.

Prin urmare, nu se pot reţine criticile de neconstituţionalitate invocate, excepţia fiind respinsă prin Decizia nr. 74/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 465/2017.