Neplata pensiei de întreținere față de mai mulți copii, infracțiune unică sau pluralitate de infracțiuni?


Infracțiunea de abandon de familie s-a regăsit în Codul penal din 1969 și a fost preluată și în actuala lege penală. Această infracțiune se referă la cazul în care o persoană care are obligația legală de întreținere față de o altă persoană (de exemplu, părinții față de copii) nu achită, cu rea-credință, timp de trei luni pensia de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească. Pedeapsa este amenda sau  închisoarea de la 6 luni la 3 ani. În vechiul Cod penal, era prevăzut termenul de neplată de două luni, iar pedeapsa era de la unu la 3 ani sau amenda.

Problema care a generat o practică neunitară la nivelul instanțelor de judecată a fost cea determinată de cazul în care o persoană a fost obligată printr-o hotărâre judecătorească să achite pensia de întreținere mai multor persoane. De exemplu, tatăl a fost obligat să achite celor 3 copii ai săi o pensie de întreținere și nu face acest lucru. A fost necesară sesizarea ÎCCJ pentru a stabili dacă, într-o astfel de situație, ne aflăm în fața unei infracțiuni unice sau a unei pluralități de infracțiuni de abandon de familie.

Ce prevede legea în materia pensiei de întreținere?

Știrile juridice au stabilit că obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, frați și surori. Legea prevede că are dreptul de a primi întreținere cel care se află într-o stare de nevoie fără să se poată întreține din munca sau bunurile sale. Cel mai des întâlnit caz este cel al minorului care solicită întreținere de la părinții săi pe perioada în care nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.

De reținut că obligația de întreținere are caracter personal și se stinge prin moartea debitorului sau a creditorului, fără ca dreptul la întreținere să poată fi cedat și fără ca cineva să poată renunța pentru viitor la dreptul său la întreținere.

Legea civilă a stabilit cu titlu de noutate legislativă că regula este ca obligația de întreținere să se realizeze în natură prin asigurarea celor necesare traiului și a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională. Doar dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța va putea dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere stabilită în bani.

Sunt situații în care cel obligat să nu poată presta în același timp întreținere tuturor celor îndreptățiți să o ceară. Atunci instanța va ține seama de nevoile fiecăreia dintre aceste persoane și va putea hotărî, fie ca întreținerea să se achite doar uneia dintre ele, fie ca întreținerea să se împartă între mai multe sau toate persoanele îndreptățite să o ceară. Cu această ocazie, instanța va stabili și modul în care se împarte întreținerea între persoanele care urmează să o primească.

În plus, infracțiunea este continuată atunci când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

Opinia majoritară a fost că dacă pensia datorată mai multor persoane și stabilită prin hotărâre judecătorească nu este achitată, cu rea-credință, timp de trei luni, ne aflăm în fața unei unice infracțiuni, continue de abandon de familie, pentru că sunt lezate relațiile de conviețuire socială din cadrul familiei indiferent de numărul celor îndreptățiți la pensie. Aceste instanțe au apreciat că doar în cazul infracțiunilor contra persoanei (cu excepția celor contra vieții), pluralitatea de persoane vătămate atrage pluralitatea de infracțiuni. În cazul infracțiunii de abandon de familie, lipsa ajutorului material din partea făptuitorului pentru mai multe persoane se realizează printr-o singură activitate infracțională.

Au fost și instanțe care au considerat că, într-un astfel de caz, ne aflăm în fața unei pluralități de infracțiuni de abandon de familie sub forma concursului real (când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni) sau formal (când o acțiune sau o inacțiune săvârșită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conținutul mai multor infracțiuni). S-a argumentat pentru această opinie,  existența pluralității de subiecți pasivi lezați prin neplata pensiei de întreținere de către făptuitor și caracterul personal al obligației de întreținere.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a pronunțat Decizia 4/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 360 din 16 mai 2017. ÎCCJ a analizat modul în care a fost redactat textul de lege al infracțiunii de abandon de familie și a stabilit că aceasta este o infracțiune continuă ce rezultă din faptul că neplata pensiei de întreținere se prelungește în timp. Astfel, aceasta se consumă la expirarea celor trei luni, pe durata cărora autorul a rămas în pasivitate prin neexecutarea obligației de întreținere și se epuizează la data reluării plății de către debitor sau al condamnării acestuia prin hotărâre judecătorească.

Știrile juridice arată că valoarea socială lezată de această infracțiune este familia, indiferent de numărul membrilor acesteia care sunt afectați prin neplata drepturilor bănești ce li se cuvin și care au fost stabilite prin aceeași hotărâre judecătorească. În plus, neplata pensiei de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească are la bază o rezoluție infracțională unică de a nu executa obligația de întreținere ce îi revine față de creditori fără să se fundamenteze pe o pluralitate de asemenea rezoluții în raport cu numărul celor îndreptățiți la pensie.

Caracterul personal al obligației de întreținere nu generează tot atâtea raporturi juridice de drept penal câte persoane sunt îndreptățite la pensie de întreținere în baza aceleiași hotărâri judecătorești.

În concluzie, ÎCCJ admite recursul în interesul legii și  stabilește că  infracțiunea de abandon de familie săvârșită prin neplata, cu rea-credință, timp de trei luni, a pensiei de întreținere, instituită printr-o singură hotărâre judecătorească în favoarea mai multor persoane, constituie o infracțiune unică continuă.