Cererea de chemare în judecată poate fi modificată de către reclamant şi se pot propune noi dovezi. Însă, potrivit art. 204 C. procedură civilă, aceste modificări pot interveni numai până la primul termen la care acesta este legal citat, sub sancţiunea decăderii. Iar modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut mai sus poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor.
Ştirile juridice ne arată că aceste dispoziţii contravin dispoziţiilor constituţionale şi s-a invocat o excepţie de neconstituţionalitate în acest sens.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale, întrucât creează pârâtului o situaţie defavorabilă prin raportarea la cea a reclamantului, având în vedere că primul nu poate să îşi întregească, să îşi modifice, să îşi completeze apărările din întâmpinare până la acelaşi moment procesual, respectiv până la primul termen la care este legal citat. Pârâtul îşi poate face apărările în fapt şi în drept doar în termenul de 25 de zile de la data primirii cererii de chemare în judecată.
Curtea Constituţională examinând excepţia de neconstituţionalitate reţine că autorul excepţiei porneşte de la o premisă eronată: aceea potrivit căreia, indiferent dacă reclamantul îşi modifică sau nu cererea de chemare în judecată, pârâtul nu are la dispoziţie decât 25 zile pentru formularea întâmpinării, termen care curge de la data primirii cererii de chemare în judecată. Or, din analiza coroborată a prevederilor art. 201 alin. (1) cu ale art. 204 alin. (1) din Codul de procedură civilă, rezultă faptul că în cazul în care reclamantul îşi modifică cererea de chemare în judecată, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat.
Pârâtul are la dispoziţie un nou termen în care să formuleze o nouă întâmpinare, în condiţiile în care reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată. Curtea mai reţine că, potrivit art. 204 alin. (3), numai în măsura în care pârâtul este prezent şi declară că nu doreşte amânarea judecăţii pentru a lua la cunoştinţă de cererea modificată în termen şi a depune întâmpinare nu se acordă termen. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege. Legiuitorul are o marjă largă de apreciere în acest domeniu şi a folosit această marjă de apreciere pentru a configura desfăşurarea procesului în condiţii care să asigure celeritatea acestuia, dar şi respectarea drepturilor procesuale ale părţilor.
Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiul egalităţii armelor, întrucât acest principiu nu presupune o egalitate formală, în sensul reglementării unor proceduri identice indiferent de statutul juridic sau calitatea procesuală a părţilor, ci o egalitate materială, în sensul că prin procedurile, chiar diferit reglementate, să se ajungă la echitate procesuală între părţi, cu alte cuvinte să se ajungă la o egalitate de rezultat.
În concluzie, Curţii nu îi rămâne decât să respingă excepţia, soluţie prevăzută în Decizia nr. 550/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 7/2017.