Legea referitoare la pensiile speciale pentru aleşii locali a nemulţumit multă lume iar multe voci au considerat neconstituţionale dispoziţiile care prevedeau indemnizaţii speciale.
Mai mult, încă din decembrie 2015, Guvernul a sesizat CCR cu privire la unele aspecte ale Legii referitoare la pensiile speciale ale primarilor, viceprimarilor, presedinţilor şi vicepreşedintilor de Consilii Judeţene – Legea de modificare şi completare a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali publicată în Monitorul Oficial nr. 912/2004. Sesizarea avea în vedere încălcarea mai multor articole din Constituţie referitoare la instituirea unui regim special de privilegii pentru anumiţi aleşi locali, acordarea retroactivă a drepturilor speciale şi neasigurarea finanţării pentru indemnizatiile nou create. În ianuarie, CCR a admis sesizarea Guvernului şi a decis că sunt neconstituţionale dispoziţiile privind pensiile speciale pentru aleşii locali.
Cu toate acestea Guvernul a sesizat din nou Curtea Constituţională cu o excepţie de neconstituţionalitate în care afirmă că, desi legea a fost declarată neconstituţională în urma primei sesizări, constată ca punerea în acord cu decizia nu s-a facut decât într-o mică măsură.
Motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
S-a susţinut că prevederile legii contestate stabilesc în privinţa primarilor, viceprimarilor, preşedinţilor şi vicepreşedinţilor de consilii judeţene un regim privilegiat, contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie. Raţiunile acestui regim de privilegii nu sunt nici măcar argumentate la nivel corespunzător, precum în cazul magistraţilor. Mai mult legea contestată nu a fost pusă de acord cu Decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2016, în sensul că în continuare nu precizează în cazul cumulului de tipologii de mandate care dintre acestea se iau în considerare la stabilirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă. Sub aspectul naturii juridice a indemnizaţiei, se arată că aceasta în continuare nu este definită în sensul că regimul său juridic se aseamănă atât cu cel al unei pensii contributive, cât şi cu cea a pensiei militare de stat; în acest sens, sunt indicate ca şi elemente de comparaţie textele art. 321 alin. (3) şi (6) din lege cu cele ale art. 114 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. Având în vedere cele expuse, se consideră că sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie raportate la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
De asemenea sunt încălcate şi dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât acordă o indemnizaţie pentru limită de vârstă şi celor care, începând cu anul 1992, au avut calitatea de primar, viceprimar, preşedinte şi vicepreşedinte de consilii judeţene anterior intrării în vigoare a acestei legi. Or, o normă juridică trebuie să reglementeze situaţiile ivite după apariţia sa, şi nu raporturile juridice stinse după intrarea sa în vigoare. Tot raportat la critica privind neretroactivitatea legii, se aminteşte faptul că acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă pentru cei ce au deţinut calităţile respective pe o perioadă temporală atât de extinsă este fără precedent în legislaţia din România; astfel, sfera beneficiarilor devine extrem de largă, ceea ce face imposibilă orice estimare a numărului acestora şi a impactului financiar asupra bugetelor unităţilor administrativ – teritoriale care vor trebui să suporte plata indemnizaţiilor.
Soluţia Curţii Constituţionale
Curtea reţine că Legea pentru completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali a fost constatată ca fiind neconstituţională în ansamblul său prin Decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2016, iar ca exigenţă constituţională rezultată din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, Parlamentul nu ar fi avut competenţa de a reexamina dispoziţii punctuale din lege, ci trebuia începută o nouă procedură legislativă. Reexaminarea, mai exact punerea de acord a deciziei, se aplică numai atunci când Curtea a constatat neconstituţionalitatea unor dispoziţii ale acesteia, şi nu atunci când neconstituţionalitatea vizează actul normativ în ansamblul său. Prin urmare, legea criticată a fost adoptată cu nerespectarea exigenţelor art. 147 alin. (2) din Constituţie.
Curtea reţine că legiuitorul nu a reglementat ipoteza în care persoana îndreptăţită a deţinut mai mult de trei mandate de tipologii diferite dintre cele care sunt eligibile pentru acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă”, care dintre acestea se vor lua în considerare la stabilirea indemnizaţiei, impreciziunea reglementării dând, astfel, naştere la diverse şi posibile modalităţi de calcul: spre exemplu, dacă a fost două mandate viceprimar de comună şi, ulterior, 3 mandate de primar al comunei şi un mandat de preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean, vor exista, în lipsa unei reglementări legale clare, precise şi previzibile mai multe posibilităţi de calcul, şi anume: se iau în calcul primele 3 mandate care se adună, eventual, între ele, 3 mandate luate aleatoriu după criteriul cel mai favorabil, 3 mandate după criteriul retrospectiv – de la ultimul la primul. Or, acest aspect trebuie stabilit printr-o normă de reglementare primară, neputând fi rezolvate prin apelarea la un act de reglementare secundară. În consecinţă, Curtea reţine că a fost încălcat art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, potrivit căruia proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă. Din aceste considerente, prin Decizia nr. 581/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 737/2016 admite obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi constată că dispoziţiile Legii pentru completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt neconstituţionale.
În concluzie, potrivit ştirilor juridice, nereglementarea modului de calcul a mandatelor cu tipologie diferită, a neprecizării naturii juridice a indemnizaţiei pentru limită de vârstă coroborată cu deplasarea implicită a acesteia spre o pensie de serviciu, precum şi neacordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă pentru întreaga subcategorie a aleşilor locali, încalcă prevederile constituţionale în materie.