Revizuirea este o cale extraordinară de atac care este la îndemâna persoanei interesate să atace o hotărâre în cazurile strict prevăzute de lege. Referitor la persoanele care pot exercita această cale de atac, ştirile juridice ne indică că doar persoanele care au avut calitatea de parte în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată pot exercita această cale de atac. Însă nu este suficientă doar această condiţie ci trebuie să existe şi un interes în promovarea cererii de revizuire.
Caz practic
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei, reclamanții C I și C V, în contradictoriu cu pârâții G.C.B, A.A.B și A .V.M., au formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile având ca obiect “partaj succesoral”, solicitând să fie schimbată, în parte, hotărârea atacată în sensul înlocuirii dispozițiilor potrivnice din dispozitivul acesteia cu dispoziții clare.
În motivarea cererii, revizuenții au arătat că, prin contractul de vânzare-cumpărare, au dobândit de la numitul A.A. suprafața de 5.000 mp teren, identică cu parcela funciară nr. 1622/2. Ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, revizuenții au procedat la intabularea dreptului lor de proprietate asupra parcelei nr. 1622/2, eliberându-se extrasul de Carte funciară. Numita G.C.B. a formulat o acțiune în revendicare imobiliară, solicitând posesia terenului în suprafață de 3.000 mp ce a făcut obiectul partajului judiciar, iar prin sentința civilă nr. 961 a Judecătoriei, ei (revizuienții) au fost obligați să predea petentei G.C.B., în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 3.000 mp teren.
Instanţa a stabilit că fiind o cale de atac, revizuirea nu declanșează un nou litigiu, ci reprezintă numai o fază procesuală a aceleiași cauze, ceea ce face ca în mod firesc ea să nu se poată desfășura decât în cadrul procesual deja existent în etapele procesuale anterioare. Faptul că revizuirea este deschisă doar părților din proces asigură respectarea principiului stabilității raporturilor juridice și nu aduce atingere substanței dreptului la o instanță și nici vreunui bun invocat de terț, protejat conform dispozițiilor legislative, având în vedere faptul că o hotărâre judecătorească produce efecte obligatorii doar față de părțile din proces, iar față de terți produce efecte de opozabilitate în sensul că se opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă, respectiv o prezumție relativă care poarte fi răsturnată prin dovada contrară.
Interesul de a acționa în justiție, care constituie conținutul legitimării procesuale active, constă în apărarea unui drept sau a unei situații ocrotite de lege, contestate sau încălcate de către pârât sau de către alte persoane care au luat parte la acel proces, izvorâte din raportul juridic substanțial dedus judecății sau din legătura cu acesta. În concluzie, consideră că prin calitate procesuală se înțelege interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției, ce izvorăște din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport recunoscut de lege, de conexitate cu acel drept, iar atributul instanței este acela de a determina, de la caz la caz, calitatea procesuală a părților în funcție de datele concrete ale fiecărei cauze.
Într-adevăr potrivit legislaţiei, interesul de a acționa în justiție constă în apărarea unui drept sau a unei situații ocrotite de lege, contestate sau încălcate de pârât. Însă, în cazul căilor legale de atac, legitimarea procesuală a celui care le formulează este condiționată nu numai de interesul de a le exercita, justificat de soluția (hotărârea) nefavorabilă pe care o contestă, ci și de calitatea de parte în proces.
Prin urmare în cazul de faţă, nici faptul că revizuienții au promovat o acțiune pentru anularea raportului de expertiză efectuat în dosarul de partaj succesoral, acțiune admisă prin sentința civilă nr. 2554 a Judecătoriei, nu le conferă legitimarea procesuală în prezenta cauză, câtă vreme nu sunt părți sau succesori în drepturi ai vreuneia dintre părțile sentinței ce se cere a fi revizuită.