Suspendarea indemnizaţiei acordate la pensionare. Constituţionalitate


images (3)De mai bine de trei ani ajutoarele sau indemnizaţiile care se acordau la ieşirea la pensie, retragerea, încetarea raporturilor de serviciu ori trecerea în rezervă sunt suspendate. Este cert faptul că dispoziţiile care consacrează acest lucru au făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate. Prin Decizia nr. 443/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 580/2016 Curtea Constituţională a soluţionat această excepţie.

Care au fost motivele invocate?

Se arată că dispoziţiile de lege criticate amână, fără respectarea unui termen rezonabil, plata indemnizaţiilor acordate la ieşirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă. Astfel, este afectată proporţionalitatea măsurii suspendării acestor drepturi, ajungându-se până la anihilarea lor. În plus, nu se mai creează un just echilibru între interesele debitorului – statul – şi cele ale creditorilor – beneficiarii acestor drepturi.

Autorii arată că dispoziţiile de lege criticate sunt lipsite de previzibilitate şi creează o incertitudine continuă asupra ipotezei în care se află persoanele beneficiare ale indemnizaţiilor acordate la ieşirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă, contrar art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. Aceste dispoziţii nu respectă cerinţele de reglementare stabilite de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, astfel că este incert dacă este vorba de o modificare, de o abrogare, de o derogare sau de o suspendare. Ca urmare, interpretările date de instanţele de judecată au fost diferite, unele considerând că este vorba de o suspendare, în timp ce altele au apreciat în mod contrar. Autorii excepţiei consideră că lipsa de previzibilitate a normelor de lege criticate afectează şi dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, încălcând totodată principiul separaţiei puterilor în stat.

Reglementând prin ordonanţe de urgenţă măsuri contrare celor adoptate de către Parlament, Guvernul înfrânge principiul separaţiei puterilor în stat, precum şi prevederile constituţionale referitoare la rolul şi structura Parlamentului, respectiv ale Guvernului. Cu toate că Guvernul putea să îşi angajeze răspunderea în temeiul art. 114 din Constituţie sau să supună spre adoptare în faţa Parlamentului un proiect de lege în procedura de urgenţă, a adoptat ordonanţe de urgenţă prin care a intervenit brutal asupra unei legi votate deja de Parlament, unica autoritate legiuitoare a ţării, prin care ajutoarele la trecerea în rezervă nu au mai fost acordate.

Care este motivarea Curţii?

Curtea a reţinut, în esenţă, că aceste drepturi băneşti “reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional”. Prin paragraful 23 al aceleiaşi decizii, Curtea a precizat că “art. 53 din Constituţie [. . .] se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi ori libertăţi fundamentale. Or, ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 nu fac parte din această categorie de drepturi, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală”. De asemenea, în paragraful 25 al aceleiaşi decizii Curtea a arătat că “nu există o obligaţie constituţională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă”. Din aceste motive a respins, ca neîntemeiată, excepţia.

Concluzii

Ştirile juridice arată că este de competenţa statului să se pronunţe cu privire la existenţa unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice şi sociale, Curtea respectă modul în care acesta percepe imperativele «utilităţii publice», cu excepţia cazului în care raţionamentul său se dovedeşte în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil.