De la 1 mai 2016 la nivelul Uniunii Europene se aplică reguli distincte cu privire la regimurile speciale. Regimul special de depozitare semnifică introducerea de mărfuri cu statut neunional într-o zonă liberă, ceea ce înseamnă că mărfurile nu sunt supuse taxelor de import, altor taxe, măsurilor de politică comercială în măsura în care acestea interzic introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al UE sau scoaterea lor din acesta.
Aceste zone libere sunt împrejmuite, iar intrarea și ieșirea din ele sunt supuse supravegherii vamale. Regula este că persoanele, mărfurile și mijloacele de transport care intră într-o zonă liberă sau ies din aceasta pot face obiectul controalelor vamale. În prezent în România sunt șase zone libere: Constanța, Brăila, Galați, Sulina, Giurgiu și Curtici-Arad.
Pentru a fi în acord cu prevederile regulamentelor UE, legiuitorul a adoptat Ordinul ANAF 1884/2016 pentru aprobarea normelor tehnice de autorizare a regimurilor speciale care a fost publicat în Monitorul Oficial 496 din 4 iulie 2016. Regimurile speciale care necesită autorizație sunt antrepozitarea vamală, perfecționarea activă și pasivă, admiterea temporară și destinația finală.
În ce condiții se obține autorizarea?
Solicitantul care dorește utilizarea unui regim special are obligația de a fi autorizat de autoritatea vamală. Știrile juridice prevăd că un regim special poate fi autorizat printr-o declarație vamală standard (verbală sau prin altă acțiune) sau printr-o cerere.
Regimul special poate fi autorizat pe baza unei declarații vamale dacă este însoțită de un document care să cuprindă: natura prelucrării și utilizării mărfurilor, descrierea tehnică a acestora, perioada estimată pentru descărcare, biroul de încheiere propus (cu excepția destinației finale) și locul de prelucrare sau utilizare. În cazul regimului de perfecționare activă documentul ca cuprinde și mențiuni suplimentare privind codurile economice, rata estimată a rentabilității.
Regula este că cererea de autorizare poate fi întocmită pe baza unei declarații vamale pentru regimul de admitere temporară, pentru regimul de destinație finală când solicitantul dorește să dea mărfurilor în totalitate destinația finală precizată, pentru regimurile de perfecționare activă sau pasivă, dacă a fost acordată o autorizație de perfecționare pasivă și în locul produselor transformate se prezintă pentru punerea în liberă circulație produse de înlocuire în sistemul de schimb standard și acestea nu au făcut obiectul autorizației inițiale sau dacă produsele transformate vor fi puse în liberă circulație după perfecționare pasivă și operațiunea de transformare implică mărfuri fără caracter comercial.
Noutățile legislative precizează că atunci când autoritatea vamală consideră că plasarea mijloacelor de transport sau a pieselor de schimb, a accesoriilor și a echipamentelor pentru mijloace de transport sub regim de admitere temporară ar implica un risc de nerespectare a uneia dintre obligațiile din legislația vamală, autorizarea regimului nu poate fi realizată printr-o declarație verbală sau printr-o altă acțiune.
Cererea este obligatorie atunci când declararea mărfurilor se face printr-o declarație simplificată sau prin înscrierea în evidențele declarantului, când se solicită o autorizație ce implică mai mult de un stat membru, cu excepția în care această solicitare se referă la regimul de admitere temporară, când se impune o examinare a condițiilor economice, când cererea privește transformarea mărfurilor și a produselor sensibile, când se solicită autorizarea regimului de antrepozit vamal.
Cererea de autorizare cu efect retroactiv
Solicitantul poate cere emiterea unei autorizații cu efect retroactiv cu valabilitate de la data acceptării cererii, data expirării autorizației anterioare dacă se referă la o cerere de reînnoire a autorizației pentru același fel de operațiuni și mărfuri, în cazuri excepționale la o dată anterioară suficientă pentru acoperirea operațiunilor efectuate anterior, dar care să nu depășească un an de la data acceptării cererii sau cel mult 3 luni de la acceptarea cererii și în cazul în care este necesară o examinare a condițiilor economice pentru reînnoirea unei autorizații pentru același tip de operațiuni și de mărfuri.
Știrile juridice prevăd că pentru regimul de antrepozitare vamală nu se poate emite o autorizație cu efect retroactiv.
În cât timp se soluționează cererea?
Autorizația de utilizare a unui regim special se emite de îndată și cel mai târziu în 30 de zile de la acceptarea cererii, iar în cazul regimului de antrepozitare vamală se emite cel mai târziu în 60 de zile de la data acceptării cererii. Dacă solicitantului i se respinge cererea, decizia autorității poate fi atacată conform legii contenciosului administrativ.
Emiterea autorizației
Știrile juridice precizează că autorizația se întocmește în două exemplare dintre care unul este pentru solicitant și altul pentru autoritatea vamală emitentă care va fi păstrată de aceasta timp de 5 ani calendaristici începând cu anul următor celui în care a fost emisă autorizația.
Rețineți că autorizația de antrepozitare vamală are termen de valabilitate nelimitat, iar pentru regimurile speciale termenul de valabilitate nu poate depăși 5 ani de la data intrării în vigoare a autorizației.
Autorizațiile valabile la 1 mai 2016 rămân valabile până la expirare sau până la 1 mai 2019, iar cele de antrepozitare vamală până când sunt reevaluate de autoritatea vamală.
În loc de concluzii
Rețineți că desfășurarea unei activități într-o zonă liberă este condiționată de aprobarea prealabilă de către biroul vamal de supraveghere al zonei libere a evidenței operative a mărfurilor. Autoritatea vamală poate impune restricții asupra anumitor activități ținând cont de natura mărfurilor, de cerințele supravegherii vamale și poate interzice desfășurarea unei activități într-o zonă liberă persoanelor care nu oferă garanțiile necesare privind respectarea dispozițiilor vamale.