Încă din 2008 a fost înființat Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.) în scopul de a preveni și combate unele categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei (de exemplu dreptul la viață și la integritate fizică și psihică) și de a identifica cadavrele cu identitate necunoscută, persoanele dispărute sau decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism.
Legea prevede că prelevarea probelor biologice de la suspecți, persoane condamnate definitiv sau pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, este dispusă de instanța de judecată. Problema care a generat o practică neunitară la nivelul instanțelor de judecată a fost aceea dacă textul de lege de mai sus se aplică și în cazul inculpaților minori sancționați prin aplicarea unor măsuri educative conform noului Cod penal.
Ce prevede legea cu privire la prelevarea probelor biologice?
Știrile juridice prevăd că prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii în scopul adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J., are loc la introducerea în penitenciar. Ea se realizează de către personalul medical al penitenciarului cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nicio notificare prealabilă din partea instanței de judecată.
Pentru cei la care instanța a pronunțat amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea ei, prelevarea probelor biologice are loc de către personalul Poliției Române instruit în acest sens, imediat după comunicarea hotărârii definitive de condamnare/de amânare a aplicării pedepsei.
Codul penal prevede cu privire la minori că, față de cel care la data săvârșirii infracțiunii avea între 14 și 18 ani, se poate lua o măsură educativă neprivativă de libertate dacă a mai săvârșit o infracțiune pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată sau a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat și atunci când pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare sau detențiunea pe viață.
Știrile juridice prevăd că profilele genetice introduse în S.N.D.G.J. de la suspecți sunt păstrate până când organele de urmărire penală sau instanțele judecătorești dispun ștergerea lor din baza de date. Dacă nu începe urmărirea penală, are loc scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea acesteia sau achitarea sau încetarea procesului, ștergerea acestor date are loc pe baza ordonanței sau rezoluției procurorului sau a hotărârii judecătorești. Profilele genetice de la persoanele condamnate definitiv sunt păstrate până când cel în cauză împlinește 60 de ani și dacă decedează anterior acestei vârste, profilele sunt păstrate încă 5 ani după deces și apoi sunt șterse.
Problema care a generat sesizarea ÎCCJ cu privire la prelevarea probelor biologice în cazul inculpaților minori a fost generată de actualul regim sancționator al minorilor care cuprinde măsuri exclusiv educative comparativ cu Codul penal anterior care prevedea în cazul inculpaților minori un regim sancționator mixt (măsuri educative și pedepse, inclusiv închisoare).
Care au fost opiniile instanțelor de judecată?
Unele instanțe au considerat că inculpaților minori li se pot preleva aceste probe biologice, pentru că intenția legiuitorului a fost aceea de a constitui o bază de date care să servească pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduce atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor. Aceste instanțe consideră că restrângerea sferei de aplicare a legii doar cu privire la persoanele condamnate definitiv la pedepse privative de libertate este nejustificată.
Alte instanțe au considerat că, în cazul inculpaților minori, nu se pot pronunța hotărâri de condamnare la pedepse privative de libertate, de amânare/renunțare la aplicarea pedepsei, astfel încât instanța de judecată nu poate dispune prelevarea de la aceștia a probelor biologice.
Ce a decis ÎCCJ?
ÎCCJ a pronunțat Decizia 5/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial 493 din 1 iulie 2016. ÎCCJ a analizat textele de lege și a constatat că legea cu privire la organizarea și funcționarea S.N.D.G.J. în vigoare din 2008 din timpul vechiului Cod penal, viza exclusiv persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii, indiferent dacă erau inculpați minori sau majori.
Practic, încă de la început, intenția legiuitorului a fost aceea de a-i exclude de la aplicarea acesteia pe inculpații minori sancționați cu măsuri educative, situație care a rămas la fel și după intrarea în vigoare a noului Cod penal. Faptul că legiuitorul nu a reglementat situația inculpaților minori (care conform actualei legi penale sunt sancționați doar prin aplicarea unei măsuri educative) nu este o scăpare a acestuia.
Singura prevedere explicită din lege cu privire la minorii sub 14 ani este aceea că prelevarea probelor biologice de la aceștia se face doar cu acordul părinților sau al reprezentantului legal și în prezența acestora.
Față de aceste dispoziții, ÎCCJ consideră că prelevarea probelor biologice cu privire la minorii față de care s-au luat măsuri educative nu este o măsură reglementată de lege, astfel încât nu poate fi dispusă de instanța de judecată.
În concluzie, ÎCCJ admite recursul în interesul legii și stabilește că, în cazul inculpaților minori sancționați prin aplicarea unor măsuri educative conform actualului Cod penal, instanța de judecată nu poate dispune prelevarea probelor biologice pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.