În sedinţa din 13 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, legal constituit, a soluţionat sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, fiind pronunţată următoarea decizie:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 7521/99/2014, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:

Urmare a deciziei Curţii Constituţionale nr. 279 din 23 aprilie 2015, dispoziţiile art. 52 alin. (1) pct. b) teza întâi din Codul muncii nu-şi mai produc efectul şi dau naştere unui drept de creanţă constând într-o despăgubire echivalentă cu remuneraţia cuvenită salariaţilor, pe durata suspendării, în cauzele nesoluţionate definitiv la data publicării deciziei instanţei de contencios constituţional în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Astfel, în cazul în care a fost suspendat contractul individual de muncă, salariatul se poate bucura de despăgubiri care vor fi formate din remuneraţia care i se cuvine acestuia de drept dacă contractul său nu ar fi fost suspendat.