Legea dării în plată: pentru unii mumă, pentru alții ciumă


lege darea in plata
Toți românii împovărați de credite au așteptat cu sufletul la gură ca mult-anunțata lege a dării în plată să capete forma finală și să îi ajute să scape de datoriile avute la bănci. Ceea ce se pregătea a fi o lege în favoarea românului cu credite bancare, s-a transformat în final într-o lege prin care s-a pus în aplicare dorința băncilor care nu au vrut să își asume niciun risc și să continue tot de pe poziția de forță în relația cu clientul.

Forma finală a legii a fost publicată în Monitorul Oficial 330 din 28 aprilie 2016. Astfel, legea 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credit va intra în vigoare începînd cu 13 mai 2016.

Care credite intră sub incidența acestei legi?

Deși s-a pornit de la ideea ca toate creditele să fie acoperite de această lege, în final, a fost eliminat programul „Prima casă”, astfel încât pentru foarte mulți români apariția legii nu are niciun efect. Legea se va aplica contractelor de credit aflate în derulare la data intrării în vigoare a acestei legi, dar și contractelor încheiate ulterior datei de 13 mai 2016.

Ce condiții trebuiesc îndeplinite pentru stingerea datoriei față de bancă?

Întrunirea cumulativă a condițiilor de mai jos, oferă posibilitatea stingerii datoriei izvorâtă din contractul de credit și a accesoriilor sale. Știrile juridice prevăd că legea se referă la raporturile dintre consumatori și instituțiile de credit, cele financiare nebancare sau cesionarii creanțelor deținute asupra consumatorilor.

Legea se va aplica doar contractelor de credit ce nu depășeau la data acordării echivalentul în lei al sumei de 250.000 euro (sumă calculată la cursul BNR din ziua încheierii contractului de credit). Noutățile legislative prevăd obligativitatea ca respectivul credit să fi fost contractat cu scopul de a achiziționa, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinație de locuință sau, dacă a fost contractat pentru un altfel de scop să fi fost garantat cu cel puțin un imobil care să aibă destinația de locuință. Practic, legea dării în plată vizează doar creditele ipotecare!

În plus, se cere ca cel care a contractat creditul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracțiuni în legătură cu creditul respectiv. Rețineți că dacă un credit a fost garantat cu două sau mai multe imobile, pentru  a scăpa de datorie, se instituie obligația să le oferiți băncii pe toate, deoarece au fost ipotecate în favoarea acesteia.

Care sunt pașii ce trebuie urmați pentru a scăpa de datorie?

Consumatorul va trimite o notificare băncii prin intermediul unui executor judecătoresc, avocat sau notar public prin care precizează că vrea să predea imobilul în schimbul ștergerii datoriei urmând să precizeze detalii privind creditul și situația sa, demonstrând că se încadrează în prevederile legii dării în plată.

Știrile juridice prevăd că notificarea trebuie să cuprindă și un interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul băncii să se prezinte la un notar public propus de debitor pentru a încheia actul prin care transferă casa băncii și i se șterg datoriile, dobânzile, penalitățile.

Rețineți că prima zi de convocare la notar nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere. În acest interval de timp se suspendă orice plată către bancă sau orice procedură de executare demarată de aceasta împotriva debitorului sau a garanților personali sau ipotecari ai acestuia.

Cu cel puțin 3 zile înainte de prima zi de convocare la notarul public, părțile vor transmite toate datele și actele necesare perfectării documentelor. Toate costurile privind această procedură cad în sarcina debitorului. Practic, aceasta rămâne și fără casă pe care o ia banca, pierde și banii plătiți până atunci și suportă și toate costurile generate de această procedură. Asta da afacere!

Ce opțiuni are banca?

În 10 zile de la primirea notificării trimise de debitor, banca poate contesta condițiile de admisibilitate a procedurii dării în plată. Banca va depune o cerere la judecătoria în circumscripția căreia domiciliază debitorul și care se va judeca de urgență, părțile fiind citate. Împotriva acestei hotărâri se poate declara apel în 15 zile de la comunicare, urmând să se judece cu precădere.

Rețineți că, până la soluționarea definitivă a acestei contestații formulate de bancă, debitorul nu achită nimic din datorie și sunt suspendate celelalte proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor.

Dacă este admisă contestația băncii, părțile sunt repuse în situația anterioară și debitorul nu mai are posibilitatea să predea cheile casei și să scape de datorie, iar banca poate demara/relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară împotriva debitorului și a garanților personali sau ipotecari ai acestuia. Dacă instanța respinge definitiv contestația, atunci în 10 zile de la acest moment, banca are obligația de a se prezenta la notarul public indicat de debitor.

Ce demersuri poate iniția debitorul?

Este posibil ca banca să nu dea curs solicitării debitorului de a i se stinge datoria prin predarea imobilului, astfel încât legea oferă posibilitatea debitorului de a cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea datoriei și să se transmită dreptul de proprietate către bancă. Se poate adresa instanței pentru ștergerea datoriilor, debitorul care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află sau de forma executării silite.

Cererea se va judeca de urgență la judecătoria unde își are domiciliul debitorul, cu citarea părților. Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru. Până la soluționarea cererii se suspendă procedurile inițiate de creditor, dar și plățile debitorului către bancă.

Concluzia?

În forma adoptată, legea arată că, în continuare băncile nu vor să își asume niciun risc atunci când acordă un credit, întreaga povară fiind pe umerii clientului. Legea va arăta radiografia unei Românii în care cei cu credite la bancă, sufocați de datorii se vor elibera din sclavia acestui parteneriat și vor renunța la munca de ani de zile, la banii achitați băncii cu titlu de avans și sub formă de rate, oferind pe tavă cheile casei. Ei vor câștiga șansa unui nou început, dar vor trăi cu trauma că au renunțat la căminul lor în care au investit material și sufletește.

Probabil că mulți români vor capitula și vor renunța la tot doar ca să scape de datoria față de bancă. Nu cred că denumirea de dare în plată se potrivește acestui text de lege, care este mai degrabă o trimitere la sapă de lemn a unui număr covârșitor de români.

Pentru că un „credit bancar este o formă letală de supraviețuire”  (George Geafir), „amintește-ți să nu depui în bancă viața ta.”  (Maria Luisa Spaziani)