Poate prefectul să atace în instanță orice act emis de primar?


justitie(1)

După ce sunt aleși prin vot democratic, primarii și prefecții proaspăt unși în funcție, se apucă de treabă, pentru că ar trebui să pună în practică tot ceea ce au promis electoratului. În realitate, însă, „după învestirea în funcție, domnul prefect a intrat în pâine ca în brânză.” (Victor Martin)

De multe ori apar neînțelegeri și tensiuni între prefectul unui județ și primarii din subordinea sa. Și pentru că primarii trebuie să știe cine este șeful, de multe ori prefecții din exces de zel se mai amestecă în treburile interne ale primarilor. Probabil că acești prefecți își doresc ca numele lor să rămână în istoria județului și să nu pățească ca în aforismul lui Tudor Mușatescu fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu Mișu a fost numai fost.”

Caz practic

În 12 martie 2013 prefectul unui județ a solicitat anularea unei dispoziții emise de primarul unei localități din subordinea sa, deoarece acesta aplicase sancțiunea disciplinară a avertismentului unei persoane încadrate cu contract individual de muncă în cadrul aparatului de specialitate al primarului.

Nemulțumirea prefectului s-a referit la faptul că primarul nu a indicat în respectiva dispoziție emisă nici termenul în care salariatul putea contesta sancțiunea și nici instanța competentă să o judece, fapt ce, potrivit prevederilor Codului muncii, atrag nulitatea absolută a respectivei decizii.

Prefectul și-a argumentat acțiunea de a ataca în contencios administrativ dispoziția primarului pe considerentul că însăși Constituția îi conferă dreptul de a ataca un act al primarului atunci când consideră că actul este ilegal.

Primarul a solicitat respingerea acțiunii considerând că acea dispoziție cuprinde elementele respective care, de altfel, au fost aduse la cunoștința acelui salariat. Tribunalul a respins acțiunea prefectului pe motiv că actul emis de primar nu face parte din categoria actelor ce se pot ataca pe calea contenciosului administrativ.

Nemulțumit, prefectul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, argumentând faptul că dispozițiile primarului se comunică obligatoriu prefectului în cel mult 5 zile lucrătoare de la semnarea lor pentru a se exercita controlul de legalitate, astfel încât toate dispozițiile emise de primar pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ.

În cadrul recursului, Curtea de apel a decis să sesizeze ÎCCJ pentru a clarifica dacă prefectul poate ataca în contencios administrativ toate actele primarului, inclusiv cele care privesc raporturi de muncă ale personalului contractual.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ și-a exprimat opinia prin Decizia 11/2015 care a fost publicată în Monitorul Oficial 501 din 8 iulie 2015. Era necesară intervenția ÎCCJ, deoarece practica instanțelor de judecată este neunitară în acest domeniu.

Unele instanțe au decis că prefectul poate ataca în fața instanței de contencios administrativ doar actele administrative emise de autoritățile administrației publice locale, iar altele au stabilit că prefectul poate ataca orice fel de acte emise de primar, inclusiv cele privind salarizarea personalului contractual plătit din fonduri europene.

Știrile juridice arată că prefectul poate ataca în fața instanței de contencios administrativ un act al consiliului local, județean sau al primarului, dacă va considera că acel act este ilegal. Actul atacat este suspendat de drept. Acțiunea se formulează în 6 luni de la data comunicării actului către prefect. Acest tip de acțiune este scutită de plata taxei de timbru.

La rândul său, primarul are dreptul de a numi, suspenda, modifica sau înceta raporturile de muncă pentru personalul din aparatul de specialitate. Legea prevede că dispozițiile primarului se comunică în mod obligatoriu prefectului județului în cel mult 5 zile lucrătoare de la semnarea lor, în scopul verificării legalității acestora.

Noutățile legislative arată că legea prevede clar faptul că prefectul poata ataca în fața instanței de contencios administrativ doar actele administrative emise de autoritățile publice locale, deoarece acestea sunt emise în regim de putere publică și prefectul este cel care garantează respectarea legii la nivel local. Având în vedere aceste prevederi ale legii rezultă că acestea sunt de strictă interpretare și aplicare, astfel încât prefectul poata ataca în contencios administrativ doar acte administrative, iar dacă sunt acte de drept civil, dreptul muncii, drept comercial, trebuie judecate de instanțele competente în acest sens.

ÎCCJ consideră că dacă i s-ar permite prefectului să poată ataca pe calea contenciosului administrativ orice act emis de primar, inclusiv cele private, atunci prefectul și-ar depăși atribuțiile și ar exista o imixtiune a acestuia în actele emise de primar.

În plus, dacă s-ar accepta ideea că prefectul are cale liberă să poată ataca orice acte emise de primar utilizând calea contenciosului, atunci ar însemna că instanța de contencios administrativ ar urma să se pronunțe asupra unor raporturi juridice în care competența aparține altor instanțe. De exemplu, în cazul practic enunțat care are ca obiect anularea dispoziției emise de primar prin care a fost aplicată sancțiunea disciplinară a avertismentului, competența aparține instanțelor care judecă litigii de muncă.

În concluzie, ÎCCJ a admis sesizarea Curții de apel și a decis că prefectul are dreptul de a ataca în fața instanței de contencios administrativ doar actele administrative emise de autoritățile administrației publice locale.

Ce se va întâmpla cu litigiul inițiat de prefect?

Având în vedere decizia și motivarea dată de ÎCCJ, recursul prefectului a fost respins ca nefondat, deoarece dispoziția emisă de primar nu face parte din categoria actelor pe care acesta să le poată ataca.

Când n-ai treabă, îți găsești!

Este adevărat că pe umerii unui prefect sau ai unui primar atârnă multe probleme, unele dintre ele necesitând o rezolvare urgentă. Văzând cu se ocupă unii dintre aleșii noștri în loc să aibă grijă ca în județul lor să fie cât mai puține probleme nerezolvate, încep să înțeleg de ce durează atât de mult până când se asfaltează un drum, se astupă o groapă sau se soluționează petițiile oamenilor.

La fiecare noi alegeri, românii cumpără ușor promisiunile care li se fac și, optimiști din fire, speră că de data asta va fi altfel! Va fi altfel, dar nu neapărat mai bine! Odată ajunși în birouri luxoase, cu salarii grase, aleșii uită că o promisiune făcută trebuie respectată și își consumă energia ocupându-se de lucruri străine de menirea pentru care au fost aleși.

Ceea ce ar trebui să conștientizeze cei ajunși în funcții înalte este că „șef fiind, trăia ca-n rai/Dar avea un singur bai:/Nu știa cum că șefia/Nu ține cât veșnicia.”  (Petre Onciu) Oricum, realitatea a dovedit că „avem acum în sat primar/Și la județ prefect,/Când vom avea și boi la car, /Atunci va fi perfect.”  (Teodor Pușcu)