Categories
Administraţie publică locală Articole Autorităţi şi instituţii publice Învăţământ şi educaţie Proiecte şi propuneri legislative Protecţie socială Social

Părinţii sunt plecaţi la muncă, în străinătate? Se impune o monitorizare atentă a evoluţiei copilului!

familiePentru orice copil, părinţii sunt de neînlocuit! Numai că, tot pentru binele copiilor, părinţii devin câteodată rătăcitori pe meleaguri străine, căutând să câştige o pâine mai dulce decât mămăliga rece de acasă. Speră că banii agonisiţi în pribegie îi vor ajuta, măcar, pentru croirea unui destin mai bun pentru copiii rămaşi în ţară cu inima chinuită de dorul de mamă, de tată.

Despărţirea e sfâşietoare şi pentru părinţi, şi pentru copii. Copiilor le e tare greu, chiar dacă banii trimişi lunar de către părinţii plecaţi peste mări şi ţări le asigură, poate, condiţii de trai mai bune. Adeseori, aceşti copii ajung să treacă prin imense suferinţe sufleteşti, din pricina absenţei celor ce le-au dat viaţă. La nivel comportamental, acest lucru poate să se traducă prin scăderea performanţei şcolare, abandon şcolar, fapte antisociale.

 

În lipsa părinţilor…

Cu doi ani în urmă, în Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului au fost inserate prevederi privindu-i anume pe copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. A fost instituită obligaţia părintelui ce exercită singur autoritatea părintească (ori la care locuieşte copilul) de a înştiinţa serviciile publice de asistenţă socială cu cel puţin 40 de zile înainte de-a părăsi ţara. Nerespectarea acestei obligaţii aduce o amendă de 500-1.000 de lei.

De asemenea, au fost introduse criterii ce trebuie satisfăcute de către persoana stabilită de părinte pentru a se ocupa de îngrijirea copilului. Ea trebuie facă parte din familia extinsă, să fie majoră, să satisfacă garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare îngrijirii unui copil.

Şcolile şi serviciile publice de asistenţă socială trebuie să conlucreze de-o aşa manieră, încât copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate să le poată fi acordată grija, ocrotirea necesară. Serviciul public de asistenţă socială e dator să urmărească situaţia copiilor din localitate şi de a desfăşura activitatea de preîntâmpinare a separării copilului de familia sa.

Monitorizarea le permite specialiştilor să identifice problemele de-ndată ce s-au ivit, să intervină la vreme prin măsuri adecvate. Totuşi, actualmente, monitorizarea lasă de dorit… Se cere îmbunătăţită!

Conform ultimelor ştiri juridice, pe pagina web a Ministerului Muncii a fost publicat proiectul de HG pentru aprobarea procedurii de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, precum şi serviciile de care aceştia pot beneficia şi a Metodologiei de lucru privind colaborarea dintre direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi serviciile publice de asistenţă socială, precum şi modelul standard al documentelor elaborate de către acestea.

Până la 15.06.2015, cetăţenii vor putea să-şi formuleze propunerile şi părerile legate de proiect, pentru ca forma finală a actului normativ, cea publicată în “Monitorul Oficial”, să fie una cât mai favorabilă beneficiarilor!

 

Ce noutăţi legislative aduce proiectul?

Conform noilor ştiri juridice, situaţia acestor copii va fi solicitată anual, de către serviciile publice de asistenţă socială, unităţilor şcolare ce funcţionează pe raza lor teritorială. Serviciul public de asistenţă socială va trebui să verifice dacă pentru toţi copiii ce au ambii părinţi plecaţi la muncă peste hotare, părinţii şi-au îndeplinit îndatorirea de notificare a serviciului public de asistenţă socială şi cea de stabilire a persoanei responsabile de îngrijirea copilului până la întoarcerea lor în ţară.

Notificarea efectuată de către părinte anterior părăsirii ţării cuprinde şi nominalizarea persoanei ce se va ocupa de întreţinerea copilului pe durata lipsei părinţilor sau tutorelui iar confirmarea persoanei în întreţinerea căreia va rămâne copilul se va realiza de către instanţa de tutelă. Persoana ce se ocupă de creşterea şi îngrijirea unui copil ai cărui părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate va avea obligaţia de-a pune la dispoziţia serviciului public de asistenţă socială tot ceea ce ştie cu privire la adresa la care pot fi contactaţi părinţii în străinătate şi de a dovedi că nu s-a pierdut legătura cu aceştia.

Lună de lună, serviciul public de asistenţă socială va desfăşura vizite la domiciliul persoanelor în grija cărora au fost lăsaţi copii, pentru a le consilia cu privire la răspunderea lor în creşterea şi-n îngrijirea copilului. Mai apoi, vizitele vor fi realizate trimestrial.

Se va observa, cumva, că notele copilului devin tot mai slabe? Atunci reprezentantul serviciului public de asistenţă socială va lua legătura cu învăţătorul sau cu dirigintele copilului. Cadrul didactic va trebui să ceară ajutorul consilierului şcolar!

 

Colaborare între instituţii, spre binele copiilor

Când apar indicii că starea afectivă a copilului cu performaţe şcolare scăzute are de suferit din pricina îndelungatei absenţe a celor ce i-au dat viaţă, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială cere sprijinul unui psiholog, pentru introducerea celui mic într-un program de consiliere.

Nu există psiholog la nivel local? Nimic neobişnuit… Reprezentantul serviciului public de asistenţă socială va cere implicarea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului. Dacă-n decursul a trei luni de la înscrierea la şcoală a copilului situaţia sa şcolară tot nu se ameliorează, învăţătorul va cere, cu acordul directorului şcolii, sprijinul consilierilor şcolari de la centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională.

În general, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială nu va putea sprijini copilul expus riscului de separare de părinţi, fără a conlucra cu medicul de familie, cadrele didactice, asistentul medical, cu mediatorul şcolar/sanitar, cu preotul, precum şi cu experţii O.N.G.-urilor acreditate-n domeniul ocrotirii copilului.

În vederea îndeplinirii atribuţiilor ce le incumbă referitor la copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în alte zări, reprezentanţii serviciilor publice de asistenţă socială or să monitorizeze, potrivit noilor ştiri juridice, păstrarea relaţiilor personale ale copiilor cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Ei vor avea întâlniri trimestriale (sau ori de câte ori se va impune) cu persoanele responsabile de îngrijirea copiilor.

Cineva spunea, odată, că n-ar fi un capăt de lume dac-am reduce la jumătate suma cheltuită anual pentru a le face copiilor cadouri, dar că le-am oferi acestora un dar nepreţuit dacă am petrece de două ori mai mult timp cu ei.

Motivele pentru care milioane de români muncesc, astăzi, departe de ţară, de familie, ne sunt cunoscute tuturor. Însă rămâne să răspundem unor întrebări! Cum de s-a ajuns aici? Cine-i de vină? Ce ar fi de făcut pentru ca drama fiecărei familii româneşti despărţite, risipite, să nu se reproducă la nesfârşit?