Categories
Administraţie publică locală Articole Învăţământ şi educaţie Sancţiuni

Reguli noi şi mai multă disciplină, în şcolile româneşti!

schlÎnvăţătura e soră bună cu disciplina şi buna organizare a şcolii. Fără reguli de urmat, disciplina şi organizarea nu-s decât două vorbe-n vânt. Iniţial, învăţământul public obligatoriu a fost înfiinţat pentru asigurarea unui nivel de instruire minimal pentru mase, dar şi pentru a deprinde omul cu regulile şi disciplina încă din copilărie, cu scopul de a deveni un stâlp societăţii, un lucrător sârguincios. Cu toate minusurile sale, învăţământul public e necesar. Datoria fiecărei generaţii e să-şi aducă aportul spre adaptarea la realitate a sistemului de învăţământ!

Ordinul 5115/2014 al ministrului educaţiei privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar a fost publicat în Monitorul Oficial 23/2015. Potrivit noilor ştiri juridice, recent aprobatul Regulament de organizare şi funcţionare a văzut lumina tiparului în “Monitorul Oficial” nr. 23 bis şi se va aplica în unităţile de învăţământ de stat, particulare ori confesionale.

Unităţile de învăţământ vor funcţiona independent de orice ingerinţe politice şi religioase. Cadrelor didactice li se interzice să condiţioneze calitatea prestaţiei oferite sau rezultatele examinărilor şcolare de căpătarea unor avantaje băneşti sau de alt soi, de la şcolari sau părinţi. E interzis dar… se practică!

Resursa umană a unităţilor de învăţământ e alcătuită din personal didactic – de conducere, de predare, auxiliar, de instruire practică şi personal nedidactic. Toate categoriile de personal dintr-o unitate de învăţământ vor fi selectate prin concurs. Personalul din învăţământul preuniversitar trebuie să îndeplinească criteriile de studii aferente postului. Să fie apt medical, să aibă o ţinută morală demnă. Trebuie să aibă un comportament responsabil şi… să se îmbrace decent.

Numai că decenţa straielor este o noţiune foarte relativă, în ziua de azi. Fiecare o interpretează după cum îl duce capul. Totuşi, de la un cadru didactic te aştepţi să fie cu capul pe umeri şi cu trupul îmbrăcat cuviincios!

 

Cum stăm cu disciplina?

Aşa cum spuneam în trecut, sala de clasă nu-i ring de box! Cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar le e interzis să aplice pedepse corporale ori să-şi agreseze fizic ori verbal elevii sau… colegii (cum s-a mai întâmplat !).

Noua reglementare nu precizează dacă dascălilor le e permis să frecventeze cursuri de autoapărare şi să aplice tehnicile învăţate la serviciu, de vor fi agresaţi fizic, că de agresiunile emoţionale nu se pot proteja. Nu de alta, dar prin unele şcoli au loc schimburi de lovituri şi scene care, pe vremea “generaţiei cu cheia de gât”, erau de neconceput. Nu-i un semn de normalitate atunci când dascălul pleacă zilnic de la locul de muncă terorizat şi umilit de către copiii problemă.

Când va fi cazul ca un elev să primească o notă la purtare mai mică de 7, de 8 la şcolile cu profil militar, pedagogic sau teologic (unde disciplina e… sfântă!) ori un calificativ mai mic decât “bine” (pentru clasele I-IV), aceste note/calificative trebuie validate de către consiliul profesoral. În acelaşi mod se va proceda şi la aplicarea sancţiunilor disciplinare pentru elevii problemă!

La nivelul oricărei unităţi de învăţământ trebuie să funcţioneze o comisie pentru prevenirea şi combaterea violenţei, ce trebuie să colaboreze cu reprezentanţii poliţiei, în scopul asigurării securităţii elevilor şi dascălilor. Fiecare unitate de învăţământ va trebui să stabilească condiţiile în care vor avea acces vizitatorii în incinta sa.

Elevii trebuie să aibă un comportament civilizat, o ţinută decentă în unitatea de învăţământ. Ar trebui, dar cum să-i convingi?! Moda, televizorul au o influenţă mult mai puternică decât şcoala, familia, tradiţia, asupra adolescenţilor. Indivizii maturi se prefac a nu vedea că o bună parte din junimea patriei se dezbracă de moralitate şi decenţă ca de nişte haine vechi, nefolositoare. Şi pe vremuri se mai făceau pozne în şcoli, nimic de zis. Dar nu se atingeau, la indisciplină sau absenţe, performanţele actuale. Capra sare masa, iedul sare casa!

Elevilor le este interzis să deterioreze bunurile şcolii (mobilier, instalaţii sanitare, materiale didactice), să distrugă documentele şcolare (cataloage, foi matricole, carnete de elev), să împrăştie în şcoală materiale care atentează la integritatea teritorială a României ori care cultivă intoleranţa şi agresivitatea.

Noile ştiri juridice spun că elevilor nu le e permis să participe la acţiuni de protest ce afectează programul şcolar, să consume stupefiante, tutun şi alcool ori să participe la jocuri de noroc. N-au voie nici să aducă-n şcoală arme şi produse pirotehnice, să distribuie material pornografic, să folosească telefoanele mobile în orele de curs, să înregistreze activitatea de la ore fără acordul cadrului didactic, să manifeste comportamente violente, să lanseze anunţuri false legate de existenţa unor materii expozive în unităţile de învăţământ… Din păcate, în concepţia unor “tinere speranţe”, regulile nu-s făcute decât pentru a fi încălcate!

 

Recompense şi pedepse

Elevii ce se remarcă în activitatea şcolară pot fi recompensaţi prin evidenţiere în faţa colegilor, comunicare verbală sau scrisă adresată părinţilor, burse de merit, stimulente provenite din sponsorizări, premii (de onoare), diplome, medalii, recomandarea pentru trimiterea cu prioritate în tabere.

În funcţie de gravitatea abaterilor comise, elevii ce şi-au asumat reputaţia de “oaie neagră” pot fi “răsplătiţi” prin: observaţie, avertisment, mustrare scrisă, retragerea bursei, eliminarea de la cursuri (de 3-5 zile), mutare disciplinară, preaviz de exmatriculare şi, în fine, prin exmatriculare. Sancţiunile, mai puţin observaţia şi avertismentul, vor fi aduse la cunoştinţa părinţilor sau tutorilor.

Exmatricularea nu se va aplica şcolarilor din învăţământul obligatoriu iar mutarea disciplinară la o altă clasă nu-i îngăduită în învăţământul primar. Micul indisciplinat poate rămâne, nestingherit, să-şi deranjeze vechii colegi de clasă!

Părinţii şi tutorii ce nu-şi îndrumă copiii către şcoli, spre a urma cursurile învăţământului obligatoriu, riscă amenzi de 100-1.000 de lei. Mici amenzi s-au mai prevăzut! Dar, chiar şi aşa, poate că părinţii n-or să aibă bani, să le plătească. Pot presta, însă, muncă în beneficiul comunităţii. Chiar de nu s-au dovedit preocupaţi defel de îndrumarea şi şcolarizarea propriilor odrasle, poate se vor dovedi sârguincioşi în a le purta de grijă spaţiilor verzi!

Copilul care urmează învăţământul primar va fi, obligatoriu, însoţit până la şcoală de un părinte sau o altă persoană împuternicită, ce va trebui să-l şi preia după terminarea cursurilor. Noi mergeam singuri la şcoală. Tot singuri plecam de-acolo. Aşa era “spiritul epocii”. Productivitatea muncii nu trebuia să sufere prin lipsa adulţilor de la serviciu!

Ce ni se cerea nouă, elevilor de odinioară? O ascultare deplină şi să învăţăm, să învăţăm şi-apoi iar să-nvăţăm. Era ferice de şcolarii cu o excelentă ţinere de minte, capabili să reproducă impecabil formulele, rezolvările şi expresiile stereotipe ce gâdilau plăcut urechile profesorilor.

De fapt, mai mult de-o bună memorie nici nu se cerea de la şcolari, în socialismul “multilateral dezvoltat”. După cum nu prea se cere nici acum, deşi capitalismul veritabil (nu cel autohton!) mai are şi alte exigenţe, precum creativitatea, realismul ori spiritul de iniţiativă.

Însă “meritocraţia” actuală oferă surprize şi uluitoare metamorfoze. Unii dintre foştii exmatriculaţi sunt, astăzi, oameni extrem de bogaţi. Dar există şi cazuri în care chiulangii şi corigenţii au devenit… politicieni cu pretenţii!