Prin intrarea în vigoare a Noului Cod Penal și a Noului Cod de Procedură Penală, s-au mărit responsabilitățile ce revin serviciilor de probațiune în desfășurarea procesului penal și în asigurarea punerii în executare a sancțiunilor neprivative de libertate.
Având în vedere că rolul consilierului de probațiune a crescut prin dobândirea de noi responsabilități, legiuitorul a considerat că se impune suplimentarea drepturilor de care beneficiază această categorie de personal.
Astfel, a fost lansat în dezbatere publică un proiect de Ordonanţă privind statutul personalului de probațiune. Dacă va obține aviz favorabil din partea Parlamentului, reglementarea va fi publicată în Monitorul Oficial și își va produce efectele. La data intrării sale în vigoare se vor abroga Legea 123/2006 privind statutul personalului de probațiune și Legea 327/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din serviciile de probațiune.
Cu ce știri juridice noi vine legiuitorul în cadrul acestui proiect?
Principalele modificări propuse vizează schimbări privind cariera personalului de probațiune, introducerea de noi drepturi, inclusiv modificări privind salarizarea, cu posibilitatea aplicării din 2015.
Schimbări privind cariera personalului de probațiune
1. Introducerea unui nou grad profesional pentru consilierii de probațiune definitivi
Pentru a oferi noi perspective în carieră pentru consilierii de probațiune, s-a decis introducerea unui nou grad profesional, care ar corespunde unei vechimi în funcția de consilier de probațiune de peste 8 ani. În prezent, gradul profesional maxim se atinge la 6 ani de vechime.
Se propune reconfigurarea ierarhiei gradelor profesionale pentru consilierii de probațiune, în sensul introducerii unor funcții echivalente cu cele prezente, astfel încât consilierii de probațiune definitivi se vor împărți în 4 grade profesionale: consilier de probațiune principal gradul III, cu o vechime în probațiune de la un an la 4 ani, gradul II cu vechimea de la 4 la 6 ani, gradul I cu vechimea de la 6 la 8 ani și consilier de probațiune superior cu o vechime de peste 8 ani.
2. Introducerea unei noi categorii de personal de probațiune: experții de probațiune
Aceștia își vor desfășura activitatea la nivelul central al Direcției Naționale de Probațiune. Vor putea fi numiți ca experți de probațiune cei care au fost consilieri de probațiune minim 4 ani, nu au fost sancționați disciplinar, au obținut calificativele “bine” și “foarte bine” la evaluările profesionale din ultimii 2 ani și au promovat concursul organizat în acest sens.
Experții de probațiune vor fi împărțiți în trei grade profesionale: principal gradul II cu o vechime în probațiune de la 4 la 6 ani, gradul I cu o vechime de la 6 la 8 ani și expert de probațiune superior, cu o vechime de peste 8 ani.
3. Restructurarea a două grade profesionale existente la inspectorii de probațiune
Având în vedere modificările propuse de către legiuitor privind gradele profesionale ale consilierilor de probațiune, se impuneau astfel de schimbări și în cazul inspectorilor de probațiune pentru a asigura corespondența gradelor profesionale între cele două categorii.
Poate fi inspector de probațiune cel care a fost întâi consilier de probațiune sau expert în probațiune în gradul profesional principal gradul I, superior, nu a fost sancționat disciplinar, a obținut calificativele “bine” și “foarte bine” la evaluările profesionale din ultimii 2 ani și a promovat concursul organizat în acest sens.
Inspectorii de probațiune se vor împărți în două grade profesionale: cel principal, cu o vechime în probațiune de la 6 la 8 ani și cel superior, cu o vechime de peste 8 ani.
4. Modificări privind delegarea, detașarea și mutarea
Delegarea se poate dispune pe o perioadă de 60 de zile într-un an, iar dacă durata delegării depășește 60 de zile este necesar acordul scris al persoanei. Delegarea poate fi refuzată în caz de graviditate, dacă persoana în cauză își crește singură copilul sau starea sănătății probată cu certificat medical o aduce în imposibilitatea de a fi detașată.
Cu titlu de știri juridice, personalul de probațiune poate fi delegat într-o funcție de conducere doar cu acordul scris al acestuia. Delegarea în funcția de conducere se face pentru maxim 6 luni într-un an, cu posibilitatea prelungirii cu încă 6 luni, doar dacă personalul de probațiune și-a dat acordul scris.
Legiuitorul propune ca personalul de probațiune să poată fi detașat cu acordul său la Ministerul Justiției sau la autoritățile subordonate acestuia sau la alte autorități publice la solicitarea acestor instituții și la instituții ale UE. Durata detașării este de la 6 luni la 3 ani, cu posibilitatea prelungirii o singură dată pentru o durată de până la 3 ani.
Mutarea personalului de probațiune se face într-o funcție echivalentă cu cea deținută.
5. Schimbări privind situațiile în care poate interveni suspendarea și eliberarea din funcție
Cu titlu de știri juridice, legiuitorul a decis că suspendarea raporturilor de muncă ale personalului de probațiune poate interveni de drept, prin acordul părților sau prin actul unilateral al uneia dintre părți, fapt ce are ca efect suspendarea prestării activității și a plății drepturilor salariale.
Personalul de probațiune poate fi suspendat din funcție la inițiativa ministrului justiției, în baza propunerii directorului general al Direcției dacă:
– a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni;
– când s-a dispus arestarea preventivă sau la domiciliu;
– când suferă de o boală psihică care îl împiedică să își exercite funcția;
– ca sancțiune disciplinară.
Rețineți că perioada suspendării din funcție nu constituie vechime în muncă și în probațiune. Dacă se dispune clasarea, achitarea sau încetarea procesului penal față de personalul de probațiune, atunci suspendarea din funcție încetează, persoana este repusă în situația anterioară și i se vor achita drepturile bănești de care a fost lipsită pe durata suspendării și i se va recunoaște vechimea în probațiune pentru această perioadă.
Personalul de probațiune poate fi eliberat din funcție în caz de:
– demisie;
– acord al părților;
– pensionare;
– neîndeplinirea oricăreia dintre condițiile prevăzute pentru numirea în funcție;
– condamnarea și amânarea aplicării pedepsei, dispuse printr-o hotărâre definitivă;
– neprezentarea nejustificată a consilierilor de probațiune debutanți la examenul de definitivare la prima sesiune după încheierea stagiului sau respingerea acestora la două sesiuni;
– incapacitatea profesională probată pe baza evaluării anuale a performanțelor profesionale individuale;
– starea sănătății fizice/psihice constatată prin expertiză medicală care nu îi mai permite îndeplinirea corespunzătoare a funcției.
Eliberarea din funcție a personalului de conducere are loc prin: demisie, neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor specifice funcției sau ca sancțiune disciplinară.
În partea a doua a articolului, vom vedea care sunt noile drepturi de care ar putea beneficia personalul de probațiune, inclusiv modificările în ceea ce privește salarizarea sa.