Bătrânilor de odinioară, mulţi dintre ei trecuţi prin războaie sau prizonierat, le plăcea să spună că “fie pâinea cât de rea, e tot mai bine-n ţara ta”. Însă alţi compatrioţi de-ai noştri, născuţi sub zodia globalizării, gândesc cu totul altfel. Şi-au luat de-acasă un codru de pâine – cât să le ajungă o bună bucată de drum şi au pornit voioşi, precum voinicii din poveşti, să cutreiere lumea-n lung şi în lat, să vadă care-i traiul şi pe acolo.

În Evul Mediu, românii erau vestiţi pentru faptul că, în ciuda vitregiei istoriei, nu-şi părăseau vatra strămoşească. Însă, odată cu intrarea în secolul XX au început să se înmulţească cazurile în care, mânaţi de nevoi, urmaşii vitejilor geto-daci începeau să ia calea pribegiei.

Primii paşi i-au făcut ardelenii şi bănăţenii, care, după 1900, au început să devină tot mai atraşi de promisiunile şi libertăţile Lumii Noi. Mai apoi, naţiunea română a trecut prin încercări grele, dar şi prin realizarea visului secular al reîntregirii neamului, în 1918. Perioada interbelică a fost una în care mulţi tineri români îşi desăvârşeau studiile în Apus, majoritatea revenind în ţară.

În socialism, statul a dezaprobat ferm dorinţa celor care doreau să-şi încropească o viaţă nouă dincolo de graniţe. Mulţi au trebuit să-şi rişte viaţa, trecând Dunărea înot, pentru a lua totul de la capăt în Europa apuseană sau mai departe.

După decembrie 1989… ştim cum s-au petrecut lucrurile! A avut loc cel mai mare exod din întreaga istorie a românilor. Astăzi, românii care trăiesc departe de meleagurile natale se numără cu milioanele. În ţară, sate întregi s-au depopulat. Nici demografia marilor oraşe n-a rămas neafectată.

Motivele exodului? Sunt binecunoscute! Ne limităm a spune că nimeni nu-şi părăseşte ţara de prea mult bine.

 

Gratuităţi, la prestarea unor servicii consulare

Atâta vreme cât deţii cetăţenia română ori ai rude apropiate şi moşteniri în România, legăturile cu statul român nu vor înceta, chiar dacă trăieşti de ani buni printre străini. Cu o diasporă atât de numeroasă, nu-i de mirare că funcţionarii de la reprezentanţele diplomatice ale României nu se plâng de lipsa activităţii. Prin modificările legislative, serviciile consulare şi tarifele aferente lor trebuie adaptate permanent la nevoile acestor cetăţeni.

OUG 64/2014 pentru modificarea Legii 198/2008 privind serviciile consulare pentru care se percep taxe şi nivelul taxelor consulare la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în străinătate a văzut lumina tiparului în “Monitorul Oficial” 742/2014.

Pe lângă considerentele financiare, care făceau ca taxele consulare să lase mari goluri în portofelele solicitanţilor, reducerea sau eliminarea unor taxe a fost motivată şi de necesitatea de a acorda asistenţa consulară specifică cu operativitate unor persoane aflate în situaţii de criză ori aflate în zone în care se înregistrează conflicte armate, epidemii, atentate teroriste etc.

De asemenea, situaţia minorilor deţinători ai cetăţeniei române nu putea fi lăsată de izbelişte, după cum nu putea fi ignorată nici situaţia persoanelor care călătoreau în străinătate pentru a studia sau pentru a se implica în dezvoltarea unor proiecte ştiinţifice. Iar perceperea unor tarife ridicate pentru serviciile consulare nu constituie o premiză favorabilă unei bune relaţii cu diaspora.

Noutăţile din contabilitate sună plăcut pentru mulţi beneficiari de servicii consulare! Conform ultimelor ştiri juridice, nu vor mai fi percepute taxe consulare pentru servicii precum: înregistrarea naşterii copilului de cetăţenie română; eliberarea titlurilor de călătorie pentru copiii mai mici 6 ani; eliberarea titlurilor de călătorie pentru victimele traficului de persoane; autentificarea procurilor şi îndeplinirea altor proceduri notariale pentru constituirea dosarelor şi alte formalităţi necesare spre a beneficia de pensie sau de alte asigurări sociale; eliberarea certificatului de cetăţenie ce atestă (re)căpătarea cetăţeniei române; eliberarea vizelor pentru elevii şi studenţii din ciclurile universitare de licenţă, master şi doctorat, care merg în străinătate pentru studii sau formare academică, ştiinţifică ori profesională; eliberarea vizelor pentru minorii în vârstă de până la 6 ani şi altele.

Lista completă a serviciilor, pentru care, conform noilor ştiri juridice, nu se vor mai plăti taxe este prezentată în “Monitorul Oficial”. Din pricina crizei economico-financiare, nici peste hotare nu mai umblă câinii cu covrigi în coadă, astfel că taxele consulare subţiau cu uşurinţă portofelele multor solicitanţi de servicii consulare. Probabil, măsura îmblânzirii regimului de taxare consulară a fost precedată de o lungă serie de plângeri, prin care se criticau aspru taxele mari.

 

Taxe consulare aflate în vigoare

Atenţie! Persoanele care se află în situaţii deosebite ori lipsite de mijloace materiale pot beneficia de scutiri şi de reduceri în ceea ce priveşte achitarea taxelor consulare. În acest scop, cetăţenii în cauză trebuie să se adreseze şefilor oficiilor consulare, coordonatorilor secţiilor consulare ale misiunilor diplomatice sau şefilor misiunilor diplomatice prin cereri scrise, în care să descrie motivele ce pot justifica diminuarea taxelor sau renunţarea la acestea.

În conţinutul Anexei (la Legea 198/2008) ce cuprinde serviciile consulare pentru care se percep taxe şi nivelul taxelor consulare la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României de peste hotare au survenit, acum, schimbări.

Conform noilor ştiri juridice, solicitanţii vor trebui să scoată din buzunare 40 de euro pentru eliberarea unui paşaport sau titlu de călătorie şi 15 euro pentru înregistrarea cererii de eliberare a unei cărţi de identitate ori a unei cărţi electronice de identitate. Viza de tranzit aeroportuar va costa 60 de euro, la fel ca şi viza de tranzit simplă, în vreme ce viza de lungă şedere va fi taxată la o valoare de două ori mai mare decât acestea.

În ceea ce priveşte serviciile notariale, redactarea sau autentificarea unui înscris va costa 40 de euro pentru un exemplar şi 10 euro pentru fiecare exemplar suplimentar. Tot 10 euro va fi costul legalizării unei copii de pe înscrisuri, în vreme ce legalizarea semnăturii de pe un înscris sub semnătură privată va fi taxată la nivelul a 30 de euro. O înregistrare a căsătoriei la misiunile diplomatice şi oficiile consulare române costă 90 de euro iar eliberarea unui extras de stare civilă va costa de 3 ori mai puţin.

Înregistrarea cererii de renunţare la cetăţenia română va costa nu mai puţin de 600 de euro. Manifestarea dorinţei de a deveni cetăţean al altui stat este taxată strajnic iar statutul de apatrid nu-i agreat. Ar trebui să munceşti vreo patru luni pe simbria minimă din România, ca să poţi achita taxa aferentă înregistrării cererii de renunţare la cetăţenie.

Meseria de român presupune o muncă dificilă, fără-ndoială dar, iată că… nici măcar demisia nu se admite cu uşurinţă. Unii, însă, n-ar renunţa nici în ruptul capului la cetăţenie. Alţii, chiar dacă nu mai au demult cetăţenia română, nu şi-au uitat patria-mamă. Numeroşi sunt cei care, indiferent unde i-ar purta soarta pe meridianele lumii, îşi declară cu mândrie apartenenţa la neamul românesc!