Suntem un popor vechi, avem o civilizaţie aparte! Totuşi, România nu-i prea cunoscută în lume! Naţiuni mai mici, precum grecii sau maghiarii, şi-au popularizat mult mai bine specificul naţional, cultura, tradiţiile.

Unii intelectuali băştinaşi s-au încumetat să afirme că noi ne-am afla la periferia civilizaţiei occidentale. Dar să nu cădem pradă unui complex de inferioritate doar pentru că n-avem o reclamă prea bună pe mapamond, nici măcar printre rudele noastre etnice – italienii, francezii, spaniolii. Ba mai suntem şi evitaţi, fiindcă unii dintre conaţionalii noştri au pus în practică prin Occident nişte “planuri măreţe”, din care erau excluse, din start, munca şi legalitatea!

Acum, avem de curăţat o reputaţie! În ciuda puţinătăţii mijloacelor economice, trebuie să spunem lumii cine suntem şi ce a oferit lumii civilizaţia românească. Fără cultura autohtonă şi limba română, umanitatea ar fi mult mai pauperă spiritual. Fiecare dintre noi are datoria de a purta cu demnitate numele de român, oriunde ar merge.

Dar şi statul trebuie să lupte pentru o imagine mai bună! HG 837/2014 privind înfiinţarea şi funcţionarea lectoratelor de limbă, literatură, cultură şi civilizaţie românească în universităţile din străinătate a văzut lumina tiparului în “Monitorul Oficial” 730/2014.

Noile ştiri juridice spun că lectoratele de limbă, literatură, cultură şi civilizaţie românescă de la nivelul unor universităţi de peste hotare vor fi înfiinţate şi, ulterior, susţinute de către Institutul Limbii Române.

Ca să fii numit lector de limba română peste hotare trebuie să îndeplineşti ceva condiţii. Să ai cel puţin 2 ani de activitate la catedră într-o instituţie de învăţământ acreditată sau, cel puţin, autorizată. Apoi, trebuie să treci cu brio prin examinarea organizată la Institutul Limbii Române pentru selectarea lectorilor de limbă română.

Ce îţi e rezervat? O remuneraţie mai consistentă decât cea la care se poate aştepta un profesor din ţară şi posibilitatea de a cunoaşte oameni şi culturi noi, adesea de un exotism aparte. S-o recunoaştem, sunt lucruri care-l pot atrage uşor pe un tânăr cadru didactic, care caută să depăşească rutina, plafonarea!

 

La ce să se aştepte lectorii de limba română? Ce se aşteaptă de la ei?

Funcţionarea lectoratelor de limbă, literatură, cultură şi civilizaţie românească în universităţile din străinătate e asigurată de către Corpul lectorilor de limba română. Ce atribuţii va avea un lector de limbă română care va activa într-o universitate străină?

În afară de promovarea limbii, culturii şi civilizaţiei româneşti peste hotare, lectorul va trebui să susţină cursurile de limbă, literatură, cultură şi civilizaţie românească la universităţile din străinătate şi, de asemenea, să deruleze sesiunile de evaluare şi de atestare a cunoştinţelor de limbă română.

După ce lectorul va fi repartizat, încheind un contract de muncă cu Institutul Limbii Române, i se va încredinţa nobila misiune de a promova limba română şi cultura românească peste hotare iar raporturile sale de muncă cu instituţia de învăţământ în care a activat până atunci se vor suspenda.

La încheierea misiunii din străinătate, fostul lector se va putea întoarce la vechiul post, ce rămâne rezervat. Potrivit ştirilor juridice, anii pe care i-a petrecut în afara ţării, activând pe postul de lector, vor fi consideraţi vechime în muncă şi în profesie.

Vă întrebaţi, probabil, cât de consistentă este remuneraţia lectorului. Înainte de a formula un răspuns, trebuie spus că lectorul va primi două câştiguri simultane. Primul este echivalentul salariului său de la instituţia de învăţământ în care este titular iar al doilea constă în indemnizaţia în valută.

Legiuitorul ştie bine că salariul din România nu i-ar permite lectorului de limbă română decât să consume răbdări prăjite la micul dejun, prânz şi cină, într-o ţară în care hrana poate fi de 2-3 ori mai scumpă decât acasă. De aceea, această indemnizaţie în valută este binevenită.

Valoarea indemnizaţiei lectorului va depinde de ţara în care va fi repartizat. Şi cum de fiscalitate nu scapi nici dacă te refugiezi printre eschimoşi, conform noutăţilor din contabilitate, din veniturile salariale ale lectorului de limbă română vor fi reţinute toate impozitele, taxele şi contribuţiile sociale prevăzute de către legislaţia fiscală. Deci, oriunde te-ai afla, fiscul te găseşte şi îşi introduce mâinile adânc în buzunarele tale!

Un lector de limba română care predă în Australia, Austria, Africa de Sud, Belgia, Brazilia, Elveţia, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie, Suedia sau Quatar va beneficia de o indemnizaţie de 2550 de euro pe lună. Cei care vor lucra în Statele Unite ale Americii vor primi 3100  dolari lună de lună, în vreme ce lectorul care va preda cursurile de limbă, cultură şi civilizaţie românească în ţări precum Bulgaria, Cehia, China, Columbia, Cuba, Egipt, Malaezia, Mexic, Maroc, Polonia, Turcia sau Venezuela va benefica de 1950 de euro.

O indemnizaţie mult mai mică, de doar 1350 de euro, vor primi lectorii trimişi în misiune în ţări precum Afganistan, Albania, Algeria, Angola, Armenia, Bangladesh, Cambodgia, Coreea, Iran, India, Macedonia, Pakistan, Siria, Ucraina, Vietnam şi… la fraţii de peste Prut. Coşul zilnic este mai ieftin în aceste ţări…

Nelămuriri? Mai sunt, încă! Este clar că lupta pentru un post de lector va fi acerbă. Care va fi procedura de selecţie, de încadrare şi evaluare a lectorilor de limbă română? Din noile ştiri juridice reiese că aspectele acestea vor fi lămurite printr-un ordin al ministrului educaţiei.

 

Românii au multe de zis!

Numeroşi străini vor fi plăcut suprinşi să cunoască reala Românie iar foarte mulţi compatrioţi de-ai noştri plecaţi peste hotare posedă un viu interes pentru specificul românesc. Petre Ţuţea, ca fost deţinut politic, spunea: “la închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs”.

Astăzi, unii conaţionali ajung în temniţe ca deţinuţi de drept comun, pentru fărădelegile săvârşite printre străini. Nu le-a păsat de propria reputaţie, după cum nu le pasă că-şi fac ţara de pomină. Pădure fără uscături nu există. Dar, în pofida tuturor neajunsurilor, trebuie să arătăm lumii chipul nostru cel adevărat!

Dintre români s-au ridicat sute de titani ai culturii, artei, ştiinţelor şi spiritualităţii. În Neolitic şi-n Antichitate, civilizaţia autohtonă era una evoluată tehnologic şi cultural. Este cunoscut rolul de punte între Orient şi Occident al spaţiului cultural românesc, rolul de străjeri ai creştinătăţii asumat de către voievozii români în Evul Mediu, dar şi faptul că poporul român are o continuitate care a stârnit admiraţia erudiţilor Apusului şi un folclor de o bogăţie incredibilă.

Însuşi graiul străbun este un tezaur, în unitatea şi frumuseţea sa. Cuvântul românesc răsună la fel de armonios de la Cernăuţi până în Balcani şi din valea Timocului până dincolo de Nistru. Românii au multe de povestit lumii despre istoria, cultura şi civilizaţia lor. Şi mai au încă multe de dăruit civilizaţiei umane!