Cine vrea pace să se pregătească de război! Cunoaşteţi zicala, nu? Forţele armate ale României sunt aprovizionate, în mare parte, cu armament din producţia internă. Altceva nu ne prea permitem şi-n plus, e necesar să fim cât mai autonomi sub acest aspect. Pe plan mondial fabricile de armament nu duc lipsă de comenzi, majoritatea din partea statelor de apartenenţă.

La noi, exceptând efectivele trimise prin Orientul mijlociu alături de trupele americane, înzestrarea armatei a fost lăsată multă vreme de izbelişte, fiind vehiculate opinii conform cărora doar 4 din 10 echipamente mai funcţionează. Ne dăm seama, implicit, că nici situaţia industriei naţionale de apărare nu-i una înfloritoare. Necenzurat vorbind, prin unele fabrici de profil a cam suflat vântul falimentului!

Din păcate pacea nu durează la infinit, deşi nouă perspectiva războiului ne pare ireală. Dacă vecinul Ivan ar aplica reţeta ucraineană şi fraţilor de peste Prut, pericolul ar fi la o jumătate de pas de noi. Antecedentele istorice ale vecinătăţii cu imperiul din răsărit nu ne-au fost deloc prielnice.

Parcă mai ieri eram ameninţaţi, ironic, cu o vizită de lucru a bombardierelor supersonice Tupolev deasupra României. Noi vedem doar gluma! Dar ştim bine că ameninţările nu vin din partea unui glumeţ oarecare, ci din partea vicepremierului unei ţări având o armată de zeci de ori mai puternică. Adoptăm politica struţului!?

Un bombardier Tupolev-160 poate transporta zeci de tone de material de luptă, cu o viteză de peste 2000 km/h? Noi ce putem opune? Furcile şi topoarele?! Înainte de a şti ce arme mai putem să producem în ţară, a ieşit în evidenţă dezastrul din industria de apărare, unde ne lăudăm cu… datoriile.

Şi nu cu afacerile de succes!

 

Datoriile??? Istorie!

Publicată în “Monitorul oficial” nr. 377/2014, OUG 25/2014 privind unele măsuri pentru diminuarea arieratelor bugetare ale unor operatori economici din industria de apărare şi reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare se numără printre ştirile juridice cărora nu li s-a dat importanţa cuvenită, poate şi din pricina zarvei iscate de alegerile europarlamentare.

Ordonanţa 25 introduce măsuri ce vizează ocrotirea siguranţei naţionale şi se referă la producţia sau comerţul cu armament, muniţie şi material de război. Noi ne tot lăudăm că ne aflăm sub umbrela NATO. Dar statul sub umbrelă nu te apără… de frig şi de vânt, dacă n-ai haine potrivite vremii! Să nu creadă nimeni că, la vreme de pericol, vor veni zeci de mii de ostaşi din Europa să ne apere de vecinul Ivan, în vreme ce flăcăii autohtoni vor sparge seminţe între dinţi, apatici ca la inundaţii.

Ameninţările ne sperie. Dar tot ele vor revigora producţia de armament! Industria autohtonă de apărare are şansa nesperată a depăşirii unui lung şir de necazuri. Vor veni comenzi noi. Iar acum vor fi anulate obligaţiile fiscale restante legate de producţia strategică de arme şi muniţii. Şi-ar fi putut dori mai mult producătorii? Da! Comenzi din străinătate. Dar pentru asta trebuie fabricate arme moderne, care să depăşească nivelul tehnologic al anilor ’60- ’70!

La categoria obligaţiilor fiscale administrate de către ANAF, producătorii de armament vor fi iertaţi de la plata restanţelor ţinând de contribuţii sociale, taxe, impozite şi amenzi destinate să ajungă la bugetul de stat. Pentru a fi clară calea de urmat, s-a făcut distincţia între două categorii de producători de armament şi muniţie: operatorii economici cu o evidenţă contabilă separată pentru producţia de arme şi cei care nu ţin, în mod distinct, o asemenea evidenţă.

Primii vor trebui să determine şi să declare la organul fiscal competent obligaţiile fiscale legate de producţia de armament, pentru fiecare perioadă fiscală. Iar cei care nu ţin evidenţa aparte vor calcula proporţia pe care-o are producţia de arme în totalul cifrei de afaceri şi vor raporta această sumă organului fiscal, pentru fiecare an.

Pentru a beneficia de scutire, producătorul de armament va trebui, în primă fază, să depună la organul fiscal o solicitare de anulare a obligaţiilor fiscale. Aceasta va fi soluţionată în doar 30 de zile de la înregistrare, prin emiterea unei decizii de anulare. Orice operator economic şi-ar dori o aşa facilitate!

Apoi, organul fiscal va elibera certificatul de atestare fiscală, unde figurează obligaţiile fiscale ale firmei la momentul intrării în vigoare a noii reglementări, dar şi partea cea mai interesantă pentru aceasta: datoriile anulate!

Dacă se vor ivi, cumva, neconcordanţe între ceea ce declară producătorul de armament scutit de datorie şi datele din certificatul de atestare fiscală, situaţia reală nu poate fi lămurită decât prin prezentarea reprezentantului fabricii de armament la organul fiscal, pentru explicaţii. Atunci când cele două parţi s-au înţeles, va fi încheiat un proces-verbal de punere în acord.

Se poate ajunge la o soluţie, aşadar, şi fără arme, urmând strict cărările diplomaţiei!

 

Prea multă îngăduinţă?

Clemenţa creditorului nu poate împiedica, întotdeauna, recidiva proaspătului iertat. Autorii OUG 25 s-au gândit şi la situaţia reîmpotmolirii în mlaştina datoriilor şi-a reapariţei bilanţurilor negative, printr-un management eronat.

Dacă vreme de cinci ani de la scutire se înregistrează, la vreun sfârşit de an, existenţa unor datorii neachitate (de tipul celor şterse), producătorul de armament se va trezi pe cap şi cu vechile obligaţii principale. Se vor calcula şi obligaţii accesorii. Deci, atenţie la management! Ochii-n patru şi asupra noutăţilor din contabilitate!

Invidiind privilegiul conferit producătorilor de armament, alţi agenţi economici ar putea zice: dar pe mine de ce nu mă iartă nimeni? De ce ANAF-ul este, de obicei, un recuperator feroce iar acum i-a fost dictată o maximă indulgenţă?

S-ar putea acuza introducerea unor avantaje nejustificate, oferite de stat unor societăţi la care este, tot el, acţionar, cum s-a mai întâmplat. Dar lucrurile nu stau chiar aşa!

Din tratatul privind funcţionarea UE reiese că-n situaţii de interes public orice stat membru poate lua măsuri speciale (considerate necesare pentru ocrotirea siguranţei sale) care se referă la producţia de armament, muniţie şi material de război. Ne dă fiori cuvântul “război”?

Nu este cazul, nici pe departe, să intrăm în panică ori să pustiim ogoarele, retrăgându-ne în munţi pentru lupta de gherilă. Dar nici să ne culcăm pe-o ureche, dormind în front. Pentru că istoria se repetă. Şi nu-i scuteşte pe cei slabi de vreo datorie!