Categories
Drept penal

Vechiul Cod penal nu mai este, traiasca Noul Cod penal! Aplicarea legii penale in timp

cp

Cea mai importantă modificare în materie de legislaţie şi justiţie este, la momentul de faţă şi, probabil, pentru o perioadă îndelungată de timp, intrarea în vigoare a mult-aşteptatei pereche de coduri în materie penală. Deşi persoanele direct interesate să îşi facă o contabilitate a modificărilor de lege penală sunt cele ce sunt vizate direct de aplicarea sa – şi ar fi ideal, ca plan de dezvoltare personală, să ne propunem să nu fim vreodată în această postură – Codul penal şi cel de procedură penală trebuie să fie un subiect de maxim interes pentru noi toţi, datorită impactului social major pe care aceste legi îl pot produce. Ca un prim pas de descoasere a noilor dispoziţii, vă propun astăzi să analizăm cea mai importantă problemă ridicată de majora modificare legislativă: aplicarea legii penale în timp, confilictele dintre vechea lege şi cea nouă.

 

Dispoziţiile care ne interesează în materie de aplicare a legii în timp sunt articolele 3-7 din Noul Cod penal şi Legea  187/2012 privind aplicarea Codului penal, publicată în Monitorul Oficial  din 12 noiembrie 2012.

În primul rând, regula generală în ceea ce priveşte aplicarea legilor în timp – din orice domeniu, penal, civil administrativ, etc. – este că legea se aplică pentru perioada de timp în care este în vigoare, ea nu retroactivează – nu se aplică pentru fapte/acte dinaintea intrării sale în vigoare – deoarece, astfel, o lege ne-ar putea incrimina pe toţi mâine pentru faptele noastre de astăzi – şi, de asemenea, nu ultraactivează, nu se aplică pentru perioada de timp în care nu mai este în vigoare. Această regulă o găsim în Noul Cod penal în articolul 3: “Legea penală se aplică  infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare”.

Însă, în materie de drept penal – atenţie, nu şi în materie de procedură penală! – există o altă regulă care are puterea de a o înfrânge pe cea a neretroactivităţii legii penale: principiul aplicării legii penale mai favorabile, consacrat de  Constituţie. Raţiunea acestui principiu stă în faptul că legea penală, de multe ori, schimbă radical destinul oamenilor, iar dacă făptuitorul a fost îndeajuns de norocos să “prindă” o lege mai favorabilă pe parcursul procesului sau al executării pedepsei, el va putea să beneficieze de ea. Astfel, intervin trei situaţii fericite, visele cele mai frumoase ale persoanelor vizate:

 

Dezincriminare, dulce dezincriminare

Dacă legea nouă nu mai prevede ca infracţiune o faptă pe care legea veche o incrimina, acea faptă nu mai poate fi pedepsită. De asemenea, cei care au fost sancţionaţi pentru acea faptă conform vechii legi şi se află în curs de executare a pedepsei, măsurilor de siguranţă sau  măsurilor educative va fi “salvat”, efectele hotărârilor judecătoreşti respective încetând la data intrării în vigoare a noii legi. (articolul 4 Cod penal).

Ce înseamnă dezincriminare? Înseamnă că acea faptă nu mai este deloc sancţionată de legea penală, ori ştim că aceasta are în componenţa sa nu doar Codul penal, ci şi multe alte legi penale speciale. Dacă o faptă nu mai este inclusă în Cod, dar este incriminată într-o lege specială (lege a Parlamentului sau OUG), nu putem vorbi de dezincriminare.

Va  fi dezincriminare atunci când fapta continuă să fie sancţionată ca infracţiune, însă sunt eliminate unele modalităţi ale sale sau o formă de vinovăţie. De exemplu, infracţiunea de nedenunţarea a unor infracţiuni (cele contra vieţii şi care au avut ca urmare moartea victimei – articolul 266 NCP) este acum sancţionată numai atunci când este săvârşită cu intenţie, nu şi din culpă, aşa cum Vechiul Cod penal o prevedea. Aşadar, cel care din neglijenţă sau neştiinţă nu a denunţat o astfel de infracţiune nu mai poate fi sancţionat astăzi, iar, dacă se află în detenţie pentru această faptă, va fi eliberat.

O altă dezincriminare observăm în cazul tulburării de posesie: conform 256 NCP, aceasta reprezintă “ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violenţă sau ameninţare sau prin desfiinţarea semnelor de hotar a unui imobil aflat în posesia altuia”. Aşadar, dacă această ocupare se face fără violenţă, nu se mai poate  recurge la aplicarea legii penale pentru sancţionare (aşa cum se putea pe vechea reglementate) – eventuale sancţiuni vor putea fi obţinute pe cale civilă.

 

Legea penală mai favorabilă survenită pe parcursul procesului

Dacă, pe parcursul procesului – ce se întinde de la etapa urmăririi penale până la hotărârea definitivă a ultimei instanţe de atac – se succed mai multe legi penale, va fi aplicată cea mai blândă, chiar dacă nu este cea în vigoare la data săvârşirii faptei. Este de ajuns, aşadar, ca o lege penală să fie în vigoare şi pentru o singură zi pentru a fi aplicabilă, dacă este cea mai favorabilă. Mai mult, NCP stabileşte o nouă regulă mai mult decât discutabilă prin articolul 5 alineatul (2): va putea fi aplicată ca lege mai favorabilă şi o lege care a fost ulterior declarată neconstituţională, precum şi o ordonanţă de urgenţă care a fost ulterior modificată sau respinsă de Parlament, atât timp cât a fost în vigoare cât de puţin timp. Aşadar, chiar dacă Noul Cod penal urmează să sufere modificări, sau, teoretic, să fie schimbat, varianta de acum se va aplica în procesele în curs, atât timp cât dispoziţiile sale sunt mai favorabile pentru acele cazuri în particular.

Dar ce este o lege mai favorabilă? În primul rând, ne gândim la cea care are limitele de pedeapsă cele mai scăzute, dar acesta nu este singurul criteriu; aprecierea se face de la caz la caz, prin compararea legilor incidente: o lege poate fi mai favorabilă şi deoarece prevede amenda în mod alternativ cu închisoarea, iar aprecierea se va face şi din punctul de vedere al duratei pedepselor complementare (interziceri de drepturi), dacă instanţa consideră că sunt necesare.

 

Legea penală mai favorabilă intervenită până la executarea pedepsei

 

Cel mai mare ghinion al unei persoane condamnate este ca o lege mai favorabilă să intervină la momentul când şi-a terminat executarea; nu se mai poate face nimic. Însă, dacă, ca şi în cazul precedent, pe parcursul cât se află în detenţie se succed mai multe legi penale, iar una din ele îl avantajează, ea i se va aplica. Aplicarea în favoarea sa va funcţiona după următoarele reguli, stabilite de articolul 6 NCP:

  • Dacă maximul special al infracţiunii în legea nouă este mai scăzut faţă de legea veche, iar cel condamnat are o pedeapsă mai mare decât noul maxim special, pedeapsa îi va fi redusă la noua limită. Aceasta este cauza valului de eliberări din penitenciare din ultimele zile, deoarece Noul Cod a scăzut limitele de pedeapsă la foarte multe infracţiuni: înşelăciunea, care se sancţiona cu închisoare de la 6 luni până la 12 ani, se pedepseşte acum cu închisoare de la 6 luni la 3 ani (cel ce are o pedeapsă de peste 3 ani va beneficia de reducere iar, dacă a executat deja această perioadă, este eliberat), luarea de mită este pedepsită acum cu închisoare de la 3 la 10 ani, maximul fiind micşorat cu 2 ani, maximul pentru trafic de influenţă a fost redus şi el la 7 ani de la 10 ani şi exemplele pot continua.
  • Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa privativă de libertate aplicată se înlocuieşte cu amenda în limita maximului special din legea nouă; ţinându-se cont de cât s-a executat din pedeapsa cu închisoarea, se poate înlătura în parte sau chiar total executarea amenzii;
  • O schimbare majoră este adusă în ceea ce priveşte răspunderea penală a minorilor; astfel, minorilor li le pot aplica numai măsuri educative, privative sau neprivative de libertate; acestora nu li se mai poate aplica pedeapsa cu închisoarea şi amenda. Toţi minorii care se află acum încarceraţi urmează, aşadar, să fie eliberaţi, pedeapsa fiindu-le înlocuită cu o măsură educativă (cele privative de libertate fiind internarea într-un centru educativ sau într-un centru de detenţie).

 

Toate acestea fiind spuse, nu putem decât, din nou, să ne dorim să nu fie cazul să ne punem astfel de probleme din alte motive decât curiozitate teoretică şi interes pentru aspectele sociale. Nu putem să nu observăm cum mici detalii – cum ar fi cel cu privind legile neconstituţionale ce pot fi aplicate ca lege mai favorabilă – spun multe lucruri despre echilibrul de puteri din statul nostru. Dar aceste discuţii, pe altădată.