Categories
Acţiunea civilă Administraţie publică locală Dreptul proprietăţii

Mașini abandonate ocupă locurile de parcare? Cum poți scăpa de ele?

masina_abandonataSe spune că prima dragoste nu se uită niciodată. Pentru domnul Nae bătrâna Dacie 1310 era prima lui iubire. A așteptat câțiva ani ca să îi vină rândul să o poată cumpăra. Povestește cu mândrie cât de utilă i-a fost mașina care acum este o bătrână doamnă ce își poartă cu mândrie anii.

 „Mașină ca asta nu se mai face, domne’! „ povestește domnul Nae în timp ce șurubărește la Dacie. Acum 25 ani mașini ca asta erau pe toate drumurile. Nu era o problemă locul de parcare, erau suficiente pentru toți și oricum pe atunci nu își permitea oricine să cumpere o mașină. Când a venit cu mașina nou-nouță acasă domnul Nae își amintește că au coborât toți vecinii de pe scară să o admire.

Sigur că dacă ai mașină, ai probleme, iar Dacia nu a făcut excepție de la această regulă. Iarna se întâmpla să te lase bateria și te rugai de trecători să te ajute să o împingi. Tot iarna trebuia să mergi cu geamul întredeschis ca să nu ți se aburească parbrizul. Avantajul la Dacie era că dacă te lăsa în drum, ți-o puteai repara și singur sau dacă nu te pricepeai se găsea un binevoitor care rezolva problema. Ce vremuri, ce amintiri!

Privind nostalgic la prima lui iubire, domnul Nae și-a amintit ce utilizări multiple avea Dacia în acei ani. Pentru majoritatea românilor era mijlocul de transport în concediu la mare și la munte (asta dacă aveai relații la PECO să îți cumperi din timp benzină și să o ții în canistre, căci atunci benzina era raționalizată!), la pădure de 1 Mai și 23 August! Tot Dacia transporta porcul de Crăciun pe care românii îl aduceau cu mândrie de la țară și era mijlocul prin care românii aduceau acasă proviziile din piață.

Acum domnul Nae este pensionar și nu își permite să mai circule cu ea, benzina e prea scumpă și nu se îndură nici să o dea, așa că o ține în fața blocului, dar o îngrijește în amintirea vremurilor de odinioară. Se supără când îi aude pe cei tineri care conduc mașini scumpe și puternice cum îi strigă când îl văd lângă Dacie: “la Remat cu tine!”

Sunt sigură că și la voi în oraș vă loviți zilnic de mașini abandonate, ruginite, vechi, cu cauciucurile intrate în asfalt, pline de praf, care ocupă de ceva vreme puținele locuri de parcare din fața blocurilor. Unele fac parte din peisaj, aproape că te-ai obișnuit cu prezența lor acolo! Majoritatea proprietarilor sunt pensionari, nostalgici care nici nu mai circulă cu ele, dar nici nu se îndură să le valorifice.

Având în vedere criza locurilor de parcare ar fi normal ca primăriile să întreprindă ceva, să le ridice și să elibereze respectivele locuri. Te gândești că ar trebui să fie la fel de prompți așa cum sunt când vin și ridică mașinile parcate ilegal (de parcă ți se oferă locuri de parcare să le poți parca legal!). De ce nu se înghesuie primăriile să rezolve problema mașinilor abandonate? Este o procedură greoaie sau profitul este nesemnificativ comparativ cu cel obținut de pe urma vânătorii mașinilor parcate ilegal?

Care este procedura reglementată de lege pentru ridicarea mașinilor fără stăpân?

Legea nr. 421/2002 privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului ori unităților administrativ-teritoriale completată de legea 309/2006 reglementează procedura în situații de acest gen. Normele de aplicarea a legii 421/2002 au apărut în 06.02.2003.

Un vehicul este considerat a fi fără stăpân dacă nu are plăcuță de înmatriculare sau alte marcaje oficiale și staționează pe domeniul public sau privat al statului ori unităților administrativ-teritoriale, iar proprietarul nu este cunoscut.

Un vehicul este considerat abandonat dacă staționează pe domeniul public sau privat al statului ori unităților administrativ-teritoriale cel puțin un an, dacă proprietarul sau deținătorul legal sunt cunoscuți și având în vedere starea improprie în care se află mașina rezultă intenția proprietarului sau deținătorului legal de a renunța la exercitarea drepturilor asupra sa.

Rețineți că legea impune termenul de cel puțin 1 an, astfel dacă aveți în fața blocului mașini care stau de mai puțin de 1 an sau dacă au depășit 1 an, dar proprietarul le spală, le curăță, nu puteți face nimic. Dacă proprietarul se simte amenințat cu ridicarea mașinii de pe acel loc, o poate muta în altul și de atunci va curge iar un termen de 1 an. Și tot așa…

Cine poate face sesizarea privind aceste vehicule și unde se depune aceasta?

De obicei sesizarea este făcută de locatarii din acel imobil, deranjați că nu au unde să își parcheze mașinile cu care circulă zilnic. Sesizarea se adresează primarului din acea localitate, respectiv sector pentru București sau organului de poliție putând fi scrisă sau verbală. Cele scrise se înregistrează imediat, cele orale se consemnează într-un registru special.

După primirea sesizării, aceasta va fi verificată pe teren de un împuternicit al primarului sau al organului de poliție. Acesta se va deplasa la locul indicat în sesizare și va încheia un proces-verbal de constatare care va cuprinde date minime de identificare a acelui vehicul: număr de înmatriculare (dacă îl mai are!), categoria, marca și tipul, seria motorului, starea fizică. Dacă în interiorul mașinii se află unele bunuri acestea se trec în inventarul care se anexează la procesul-verbal.

Rețineți că pentru a fi valabil acest proces-verbal trebuie semnat și de doi martori care de obicei sunt locatarii imobilului unde este mașina. Deși oamenii sunt foarte prompți în a face sesizări privind aceste mașini, prea puțini se înghesuie să dea declarații și să semneze procesul-verbal respectiv.

Cu ocazia întocmirii procesului-verbal, agentul respectiv va afișa pe caroseria mașinii o somație prin care solicită ridicarea acesteia de pe terenul statului în termen de 10 zile. Dacă după cele 10 zile, cel somat nu se conformează, atunci la propunerea organului constatator, primarul dispune expertizarea, inventarierea, ridicarea, transportarea și depozitarea acelei mașini într-un loc special amenajat. Cheltuielile pentru aceste operațiuni vor fi suportate de proprietarul sau deținătorul legal sau în lipsa acestuia din sumele obținute în urma valorificării mașinii și a bunurilor din ea.

Ce se întâmplă cu vehiculele fără stăpân?

Dacă proprietarul nu este cunoscut, în termen de 10 zile de la încunoștiințarea organelor de poliție de către agentul constatator cu privire la datele de identificare ale mașinii, se fac cercetări pentru a se identifica proprietarul. În acest sens se dă anunț într-un cotidian local în care se arată caracteristicile mașinii și locul de unde a fost ridicată. La primărie se afișează și o listă cu toate mașinile fără stăpân.

Dacă apare proprietarul, atunci în termen de 10 zile de la data la care revendică mașina, aceasta i se predă pe bază de proces-verbal după ce face dovada calității de proprietar, a plății taxelor, impozitelor, a cheltuielilor efectuate cu inventarierea, transportul, depozitarea mașinii.

Dacă în termen de 10 zile de data publicării anunțului, nu se prezintă nimeni să revendice mașina respectivă, atunci aceasta trece de drept prin dispoziția primarului în proprietatea unității administrativ-teritoriale de unde a fost ridicată și va fi vândută sau predată la fier vechi, în funcție de starea în care se află.

Ce se întâmplă cu vehiculele abandonate?

Dacă vehiculul este abandonat, primarul va trimite o scrisoare recomandată către proprietar prin care îl va soma ca în 5 zile de la primire să ridice mașina de pe domeniul public. Dacă proprietarul nu răspunde la acea somație, atunci vehiculul este declarat abandonat și acesta trece de drept prin dispoziția primarului în proprietatea unității administrativ-teritoriale de unde a fost ridicat și va fi vândut sau predat la fier vechi, în funcție de starea mașinii.

Dispoziția primarului prin care mașina a trecut de drept în proprietatea unității administrativ-teritoriale se va comunica proprietarului care o poate ataca în 5 zile de la primire la instanța de contencios administrativ. Dacă proprietarul promovează acțiune în instanță atacând acea decizie și până la finalizarea procesului va achita amenda de 2.000 lei, atunci dispoziția primarului rămâne fără obiect și proprietarul își va primi mașina. Rețineți că dacă proprietarul achită amenda până când mașina este predată la un centru de colectare, dispoziția primarului va rămâne fără obiect și mașina va fi restituită.

Ce sancțiuni prevede legea pentru astfel de vehicule?

Legea prevede o amendă de 1.000-2.000 lei pentru refuzul proprietarului de a muta mașina de pe terenul statului.

Desigur că sumele colectate din vehiculele abandonate sau fără stăpân sunt mult inferioare celor obținute din vânătoarea de mașini parcate ilegal. Poate acesta este și unul dintre motivele pentru care multe locuri de parcare sunt ocupate cu aceste rable. Interesul primăriilor este scăzut sau inexistent în a rezolva această problemă. Singurii care mai fac curat sunt vânătorii de fier vechi care fac un ban din ridicarea, transportul și vânzarea acestora la centrele de profil.

Domnul Nae poate sta liniștit, mașina lui arată ca o mașină de muzeu, curată, îngrijită, astfel încât nimeni nu îi va face sesizare că este un vehicul abandonat. Atașamentul eroului nostru față de prima lui iubire este prea mare pentru a renunța la ea, astfel încât nu îl deranjează să plătească impozit pe o mașină cu care nu mai circulă.

Dacă în viitor se va gândi cineva să modifice această lege prin mărirea amenzilor și simplificarea procedurii, rămâne de văzut! Până atunci vânătorii de rable își văd liniștiți de treabă și fac profit!