Categories
Drept civil Proiecte şi propuneri legislative Ştiri

Dreptul la viaţă intimă nu este absolut

CCRÎn motivarea deciziei de respingere a excepţiilor referitoare la publicarea declaraţiilor de interese din Legea ANI, Curtea Constituţională a României a arătat că dreptul la viaţă intimă, familială şi privată nu este absolut, ci, în anumite condiţii, acesta poate fi supus unor limitări ori restricţii sau ingerinţe din partea autorităţilor.

CCR a publicat miercuri motivarea deciziei CCR din 29 aprilie prin care a respins excepţiile ridicate de Kerekes Karoly şi de Brînduşa Novac referitoare la prevederilor Legii 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, în ansamblul său, şi a prevederilor art.1 alin.(3), art.6 alin.(1) lit.e), art.10, art.12 alin.(1) şi (2), art.13-19 şi art.20-26 din acelaşi act normativ.

Curtea precizează că, în acelaşi sens, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stabileşte prin art.8 paragraful 2 că dreptul la respectarea vieţii private poate face obiectul unor restricţii dacă sunt prevăzute de lege şi dacă constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă vizând, în principal, presupusul caracter jurisdicţional al activităţii ANI, Curtea a constatat că acestea au mai fost examinate de instanţa de contencios constituţional în cadrul controlului a posteriori.

Totodată, Curtea nu a reţinut nici critica vizând presupusa încălcare a prezumţiei de nevinovăţie, deoarece acest principiu este susceptibil de opozabilitate numai în materie penală.
De asemenea, Curtea a constatat ca fiind neîntemeiată critica referitoare la compararea raportului de evaluare întocmit de inspectorul de integritate cu rechizitoriul, deoarece acest din urmă act produce efecte juridice faţă de un cetăţean învinuit/inculpat într-o cauză, legitimând luarea unui set de măsuri restrictive.