Mai devreme sau mai târziu, fiecare om, indiferent de statutul său social ajunge să se confrunte cu anumite probleme administrative sau juridice ce țin de dobândirea și apărarea dreptului de proprietate al unui imobil (teren, casă, apartament etc.). Fapt pentru care, în continuare am să prezint celor interesați diverse informații legate de procedurile pe care trebuie să le urmeze o persoană pentru a dobânti un titlu de proprietatea asupra unui bun.
Înainte de toate, trebuie amintit faptul că în drept există un principiu conform căruia “Nimeni nu se poate scuza, invocând necunoașterea legii”. Din acest motiv, consider că statul prin instituțiile sale în mod special, dar și alte organizații nonguvernamentale au obligația juridică sau morală de a insista cât mai mult pe cunoașterea drepturilor dar și a obligațiilor pe care le au cetățenii. Știu că pare absurd să se considere că o persoană cunoaște în amănunt fiecare prevedere legislativă precum și modificările adoptate pe bandă rulantă. Însă, în cazul în care ar fi admisă invocarea necunoașterii legii, inevitabil s-ar ajunge la o stare de instabilitate juridică, cu alte cuvinte s-ar ajunge la un haos social. Din acest motiv este admisă prezumția absolută a cunoașterii legii. În baza acestei prezumții, toți cetățenii trebuie să cunoască legile, prezumția neputând fi răsturnată prin proba contrarie.
Dobândirea dreptului de proprietate
Se poate realiza în funcție de fiecare caz în parte prin diferite acte şi fapte juridice. Unele dintre aceste mijloace juridice sunt în acelaşi timp şi moduri de dobândire a celorlalte drepturi reale și mă refer cu precădere la dezmembrămintele dreptului de proprietate: uzufructul, uzul, abitaţia, servitutea şi dreptul de superficie.
Conform art. 557 din Codul civil, dreptul de proprietate se poate dobândi prin:
